espressocafe.ro

duminică, 1 martie 2015

Legenda florii de mac

Firele de grau crescusera inalte si mladioase, cu tulpini viguroase si spicul incarcat. Se leganau sub soarele de vara, cantand un cantecel numai de ele stiute. Intregul lan de grau rasuna sub cerul senin, de un bleu pal. Isi cantau mandria de a fi trait mereu in armonie, isi cantau bucuria de a fi impreuna, frati si surori, de la nastere si pana la moarte, cand taranii vor veni sa culeaga rodul muncii. Printre firele de grau cresteau inalte cateva fire ale unei flori albe, un alb imaculat, ce parca stralucea printre pletele galbene ale graului. Erau niste flori timide, sensibile, ce nu primisera inca nume. Oamenii se opreau la marginea lanului de grau si se mirau de frumusetea lor. Fetele se adanceau in marea de spice si incercau sa rupa cate o floare... Atunci se auzea un strigat disperat:
espressocafe.ro
-Nu ne rupeti, va rugam! Daca doriti o floare, luati din firele de grau. Priviti culoarea lor galbena ca aurul pur. Ele sunt adevarata bogatie a lanului...

Suparate, firele de grau si-au ridicat spicele de grau spre cer si s-au rugat la Zeul Florilor:

-Tata ceresc, te rugam, nu permite sa fim rupte! Din bogatia noastra se vor infrupta copii sarmani, batrani neputinciosi, barbati ce ingrijesc pamantul si femei ce isi indreapta chipurile senine spre tine. Floare cea alba este rea, mincinoasa, egoista. Te rugam, fa o vraja, Zeul al florilor, si scapa-ne de pericol!

Zeul florilor le-a ascultat ruga si a schimbat culoarea petalelor, transformand albul pur in rosu aprins, culoare ce atrage de departe privirile avide de frumos. Nimeni nu le mai crede astazi pe aceste flori ca sunt mai urate decat spicul de grau. Toate fetele se reped sa le culeaga de cum scot capul dintre firele de grau. Florile de mac, sensibile si triste, se ofilesc imediat ce sunt rupte. Isi scutura petalele una cate una, ca pe niste lacrimi de sange...



Si, pentru ca floarea trebuia sa poarte un nume, Zeul Florilor a numit-o mac, dupa sunetul scos de ratusca ce tocmai se plimba la marginea lanului de grau, in cautarea unor boabe gustoase. Sa nu credeti ca Zeul Florilor este rau. El a lasat cateva flori de mac albe, pentru a aminti tuturor ce au pierdut, iar florilor ce nu mintisera le-a oferit culoarea cerului senin de vara si le-a menit sa creasca in locuri unde picior de om nu a calcat, in muntii statului Bhutan


Legendele florilor de pe acest blog nu mai exista nicaieri. Sunt scornite de imaginatia mea si le sunt oferite celor ce iubesc florile, natura, viata. Daca va plac povestile gasite aici, nu uitati sa distribuiti articolul, sa il citeasca si altii. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu