Legenda spune ca intr-un oras prafuit, supus zilnic agresiunilor venite din partea unei fabrici de detergenti, inconjurat de combinate si rafinarii petroliere, un primar a avut ideea de a planta in fata Casei sale Albe ronduri cu flori, transformand parcul din centrul urbei intr-o adevarata gradina. Acolo isi gaseau oamenii refugiul in zilele caniculare, acolo isi dadeau indragostitii intalniri, acolo le placea copiilor sa se joace, inviorati de stropii de apa aruncati pe alei din fantana arteziana. Acolo isi faceau poze tinerele imbracate cu haine scurte, mulate pe corp, acolo se adunau baietii pentru a-si povesti aventurile reale sau doar imaginate, acolo batranii isi odihneau oasele si isi puneau creierul la treaba jucand sah.
Intr-o primavara calda, de cum au aparut florile in cires, plantele noastre s-au trezit smulse cu brutalitate din sera unde stateau ascunse de vant si ploi. Oameni cu palme batatorite le-au inghesuit in ladite, iar laditele in camioane. Plecau in excursie, si-au imaginat gingasele flori. S-au oprit in fata primariei. Laditele au fost descarcate din camioane. Zeci de femei imbracate in salopete verzi s-au repezit sa prinda manunchi florile. Cu sapaliga aranjau pamantul, apoi faceau cu mana mici gaurele si infigeau cate un fir in sol. In urma lor venea cisterna cu apa, sa le ude. Intreaga vara au zambit soarelui si oamenilor ce se opreau in parc pentru a fotografia niste flori frumoase, al caror nume nu il cunosteau (cineva spune ca s-ar numi ghetica, insa autorul nu garanteaza veridicitatea informatiei).
De cum a dat frigul, povestea s-a derulat in sens invers. Florile din parc au fost smulse, aruncate in ladite, apoi in camioane, duse in sera si replantate pentru iarna. In fiecare noua primavara, florile revin in parc, spre bucuria primarilor ce vin si pleaca, spre incantarea ochilor dornici de frumos, spre ajutorarea bloggerilor ce fac fotografii si apoi scriu pe bloguri despre legenda florilor din parc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu