espressocafe.ro

miercuri, 22 aprilie 2015

Rostopasca (negelarita) - legenda

Venita pe lume la inceput de primavara, rostopasca a starnit imediat uimire si invidie printre plante. Se multumea cu un strop de caldura, nu avea nevoie de soare mult, iar florile ei galbene, stranse buchetel, erau gingase si seducatoare. Probabil acesta a fost motivul pentru care Imparateasa Florilor a aruncat blestemul asupra rostopascai. "Fie ca orice fiinta de sex feminin sa te invidieze cum te invidiez eu, sa simta intepatura pizmei cand te vede si sa incerce sa te umbreasca! Fie ca orice mascul sa te doreasca si sa comploteze pentru a te avea, pe tine si pe bobocii tai de floare! Rostopasca a lacrimat galben auzind blestemul si a urzit in taina un antiblestem.

Ori de cate ori un mascul se oprea langa ea si incerca sa ii rupa florile pentru a le lua cu el, rostopasca ii zambea si cu glas mieros soptea:
-De vrei, ia toate florile mele, toti acesti boboci deschisi de maretul Soare. Sau, de vrei, primeste din partea mea ceva chiar mai frumos si mai valoros! 
Rostopasca scotea din traista cate un neg adunat de pe mainile oamenilor

joi, 16 aprilie 2015

Cea mai frumoasa balarie

Toti o certau, toti ii spuneau ca e urata si ca nu are ce cauta printre intelepti si dive de capitala. Ea se ghemuia printre firele de iarba si isi plangea de mila, timida si jenata peste masura. Hainele i se acopereau cu bobite de roua, lacrimi triste ale unei balarii nedorite si neapreciate de nimeni. Oamenii o calcau in picioare, plantele ii furau razele de soare, ploaia o ocolea. Ce viata trista au balariile urate, isi spunea ea uneori, cand necazul o invaluia si ii stergea zambetul din frunze. Intr-o zi de aprilie a inflorit. Flori albe de balarie fara nume, flori dispretuite de toti. O durea inima sa isi vada copilasii marginalizati si ridiculizati de toate celelalte flori din gradina. "Vai, ce copii urati are balaria asta!", "Vai, ce piperniciti sunt copiii ei!"... Le-ar fi intors spatele si ar fi fugit, daca nu ar fi avut radacini. 

Intr-o dupa-amiaza, in timp ce isi stergea lacrimile amare, o femeie s-a oprit in dreptul ei. Vai, ce floare frumoasa am gasit! a strigat ea fericita. Balaria s-a uitat in stanga,

Legenda unui gutui japonez (chaenomeles japonica)

Un gutui japonez (chaenomeles japonica), arbust cu crengute pline de spini, frunze lucioase si flori de un rosu placut, s-a decis intr-o zi sa trimita o scrisoare oamenilor. Nu stia cum vor reactiona si nici nu ii pasa. Invatase ca omul este un animal imprevizibil, dependent de frumos si, in acelasi timp, incredibil de crud cu tot ceea ce este frumos. Nu avea adresa nimanui, nu stia sa vorbeasca decat in japoneza, desi fusese aclimatizat si cultivat atat in Europa, cat si in America, nu cunostea personal nici un om. Singura solutie a fost sa agate scrisoarea in varful unei crengi si sa astepte ca vreun trecator sa o zareasca. Nici femeia care a gasit scrisoarea nu intelegea limba japoneza, insa avea puterea de a intui gandurile oricarui gutui japonez. Invatase sa le citeasca in frunze trairile inca din primii ani de viata, cand incerca sa rupa florile roz-rosiatice. Iata ce scria in acea epistola arbustul chaenomeles japonica:

sâmbătă, 11 aprilie 2015

Floarea Pastelui si o pisica

Aceasta intamplare inca nu a devenit legenda.
Ma plimbam prin piata din cartierul meu. Cumparasem bobite pentru pisici. Intr-un colt am zarit o batrana si o copila. La picioarele lor era o galeata cu flori. Am recunoscut narcisele. Celelalte flori, de un galben viu, am aflat ca se numesc Floarea Pastelui. Nu au stiut sa imi spuna daca se numesc asa pentru ca infloresc in perioada Pastilor sau pentru ca ar fi legate de vreo traditie pascala. Nici nu ar fi avut timp. De cum mi-au dat buchetelul si am platit, langa noi a aparut o femeie. E florareasa de o viata. Are firma si magazin in piata din cartierul meu. Sa le bata si mai multe nu... Batrana vindea flori, desi nu dadea un leu la stat, iar ea nu mai putea vinde tocmai pentru ca nu isi permitea sa dea florile atat de ieftin. Am plecat de acolo cu un gust amar. O inteleg si pe florareasa, mi-e mila si de batrana care isi desfacuse in fata mea baticul, sa imi arate ca face chimioterapie...

Ajunsa acasa, aproape ca am vrut sa arunc Floarea Pastelui si narcisele

joi, 9 aprilie 2015

Legenda arbustului de forsythia

Legenda spune ca traia candva pe pamant o femeie foarte frumoasa si, ca toate femeile frumoase, putin cam aroganta si insensibila. Numele ei era Sythia. Cu pletele blonde in vant, cu trupul mladios, cu zambetul pe buze, Sythia trecea prin viata fara griji si fara sa isi asume responsabilitati. Umbla din floare in floare, din pom in pom, din iubire in iubire. Culegea roade si, in schimb, lasa pe unde trecea roadele iubirilor sale de o noapte, de o luna, de un an. Avea Sythia copii imprastiati in toata lumea. Ii semanau leit. Inalti, mladiosi, cu plete blonde. Dar ei nu puteau zambi, caci gandul la mama care ii parasise le stergea lumina din ochisori. 

Vazand suferinta lor, zeii au decis sa o pedepseasca pe frumoasa Sythia si sa o sileasca sa aiba grija de copiii sai. Intr-o noapte, pe cand femeia dormea linistita, zeii au coborat pe pamant si au aruncat asupra ei un blestem. In acea clipa femeia s-a transformat intr-un arbust cu mii de floricele galbene