Fetita sta in gradina, singura si tacuta. Priveste frunzele usor incretite ale copacelului din margine. Isi aminteste o seara din anul trecut, cand mami inca nu plecase la munca peste hotare. Ii e dor de ea. O lacrima se prelinge, spargand in mici cioburi oglinda gandurilor. O vrabie se scalda in praful de la marginea gradinii cu flori.
Fetita o urmareste de la distanta. Oare si mamica ei a plecat departe, lasand-o in grija bunicii? Oare si ea priveste bulgarasii albi din copac, imaginandu-si ca atunci cand vor cadea pe pamant mami va veni acasa? Fetita zambeste pe jumatate trista, pe jumatate increzatoare. Da, mami a promis ca va veni la iarna. Daca florile albe vor cadea din pom si vor acoperi pamantul, nu va fi ca si cum ar fi sosit iarna?
Fetita o urmareste de la distanta. Oare si mamica ei a plecat departe, lasand-o in grija bunicii? Oare si ea priveste bulgarasii albi din copac, imaginandu-si ca atunci cand vor cadea pe pamant mami va veni acasa? Fetita zambeste pe jumatate trista, pe jumatate increzatoare. Da, mami a promis ca va veni la iarna. Daca florile albe vor cadea din pom si vor acoperi pamantul, nu va fi ca si cum ar fi sosit iarna?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu