Legenda unui gutui japonez (chaenomeles japonica)

Un gutui japonez (chaenomeles japonica), arbust cu crengute pline de spini, frunze lucioase si flori de un rosu placut, s-a decis intr-o zi sa trimita o scrisoare oamenilor. Nu stia cum vor reactiona si nici nu ii pasa. Invatase ca omul este un animal imprevizibil, dependent de frumos si, in acelasi timp, incredibil de crud cu tot ceea ce este frumos. Nu avea adresa nimanui, nu stia sa vorbeasca decat in japoneza, desi fusese aclimatizat si cultivat atat in Europa, cat si in America, nu cunostea personal nici un om. Singura solutie a fost sa agate scrisoarea in varful unei crengi si sa astepte ca vreun trecator sa o zareasca. Nici femeia care a gasit scrisoarea nu intelegea limba japoneza, insa avea puterea de a intui gandurile oricarui gutui japonez. Invatase sa le citeasca in frunze trairile inca din primii ani de viata, cand incerca sa rupa florile roz-rosiatice. Iata ce scria in acea epistola arbustul chaenomeles japonica:

Dragi oameni din (aproape) toate colturile lumii,

Va scriu astazi pentru a va aminti ca planeta nu este doar a vostra, ca nu doar voi aveti pe aici drepturi si obligatii, ca plantele au suflet ca si voi, au dorinte, suferinte, idealuri si sperante. Sunt extrem de revoltat si simt nevoia sa va arunc in fata toate mizeriile din viata mea, asa cum si voi aruncati la picioarele mele toate gunoaiele. Sunt un biet arbust, un pomisor cu flori roz-rosiatice, cu spini si frunze lucioase. Nu sunt pretentios si asta o poate confirma orice om care a plantat vreodata langa bloc, in parc sau aiurea un copacel numit gutui japonez. Poate veti incepe sa radeti, crezand ca scrisoarea mea e doar o legenda sau o gluma. Nu, legenda sunt numai eu, biet pom smuls din tara sa, din sanul familiei japoneze si adus pe un continent unde nimeni nu stie sa pregateasca o ikebana cu chaenomeles japonica, unde toti isi fac nevoile pe picioarele mele si unde fiecare se simte liber sa rupa cate crengi vrea din trupul meu frumos cladit. 

(poza gasita pe pinterest)

Oameni dragi, va rog, va implor opriti-va o clipa asupra vorbelor mele, meditati la ceea ce spun si intrebati-va daca atiu facut tot ce trebuia pentru ca planeta sa ramana curata, parfumata, minunata, asa cum ati primit-o de la stramosii vostri, cu tot cu legendele florilor. Poate tu, cel care citesti, nu ai auncat niciodata gunoaie in spinii mei, poate ca nu ti-ai facut niciodata nevoile sub crengile mele stufoase, poate ca nu mi-ai rupt niciodata floricelele, dar am convingerea ca i-ai vazut pe altii facand-o. Spune-mi, omule, ai luat vreo masura? Le-ai atras atentia asupra greselii pe care o faceau? Daca nu, esti la fel de vinovat in ochii mei, omule! Orice arbust de chaenomeles japonica te va condamna in sinea lui, chiar daca nu iti va spune niciodata aceste lucruri. Ti le spun eu si sper sa inveti ceva din reprosurile mele. 

Priveste bine poza mea, omule! Uita-te cat de frumos si elegant poate sa fie un gutui japonez, cat de mandru stie sa isi poarte frunzele si florile, si spune-mi daca meritam sa fiu asezat langa o gura de canal...