Legenda spune ca traia candva o femeie simpla, modesta, pe care sotul ei o iubea din tot sufletul. Nu aveau ei bogatii, nu aveau averi, insa se intelegeau de minune si traiau intr-o armonie de invidiat. Intr-un 27 februarie mohorat si rece, sotul femeii s-a intors acasa cu un buchetel de ghiocei. Ea l-a zarit pe geam cum se apropia de casa si i-a iesit in intampinare, fericita. El a avut senzatia ca i-a fost stricata surpriza pe care o pregatise, dar vazand ca sotia este fericita, a uitat rapid. Dupa ce el a plecat la serviciu, femeia s-a gandit sa scrie o scurta poveste despre un ghiocel insingurat. Ar fi vrut o poveste cu aroma de iubire, de senzualitate, dar care sa se lege si de apropiatul 1 martie.
A descris mangaierea pe care i-o oferea vantul intr-o statie pustie de autobuz, a vorbit despre singuratatea pe care o simtea (desi nu era reala; era doar o poveste, va amintiti?), apoi a avut stralucita idee de a spune ca vantul i-a prins in piept un fir de ghiocel pe post de martisor. Povestea ei se termina simplu si trist... Ea urca in autobuzul sosit in statie, ghiocelul cade pe asfalt, vantul se supara si plange... Nu era chiar o legenda, insa ei i-a placut cum iesise si chiar a fost surprinsa vazand ca lumea ii apreciaza scrierea, ca plange de mila vantului si ca regreta pierderea ghiocelului insingurat...
Povestea poate fi citita pe vienela.ro. Poarta titlul "Cel mai frumos martisor".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu