Soarta si-a ras de cateva ori de mine om viata asta, facand ca niste momente importante, pentru care m-am pregatit sufleteste si trupeste din timp, sa devina deodata un soi de tragi - comedie mai mult sau mai putin romantica, si asta numai din cauza ca niste soferi nu au acordat suficienta importanta masinilor pe care le conduceau. Da, in ciuda mitului care spune ca barbatul isi ingrijeste masina mai ceva ca pe nevasta, eu am intalnit si exceptii. Desigur, asemenea sofewri inca exista, nu e o specie pe care de disparitie, insa cu putina bunavointa si cu mult, mult efort, cred ca putem incerca sa ii educam, sa le atragem atentia asupra faptului ca s-a inventat internetul si calculatorul, ca s-au deschis o multime de magazine online si ca foarte multe dintre ele au o gama diversificata de piese auto. Poate ca povestile pe care le voi scrie astazi (cat mai pe scurt) ii vor face pe unii dintre cititori sa zambeasca, iar pe altii sa mearga in parcare pentru a verifica daca totul este in regula cu masina si daca nu cumva este cazul sa caute prin magazinele online, prin acea gama diversificata de piese auto, ceea ce le lipseste lor.
Era ziua in care urma sa duc acasa copilul nou nascut, pe dragul meu Ionut, astazi barbat in toata firea. Ninsese cateva zile la rand. Zapada avea o jumatate de metru si scartaia sub talpile inghetate. Masina care urma sa ma duca de la maternitatea orasului si pana acasa parca scartaia si ea din toate incheieturile. Nu era nici o diferenta intre frigul de afara si cel din interiorul autoturismului. Ca sa nu uit niciodata aceasta zi importanta (cum as fi putut uita ca devenisem mama?), masina s-a defectat in fix mijlocul unei intersectii aglomerate, la jumatatea drumului dintre maternitate si casa mea. Soferul si tatal copilului au iesit in gerul de afara sa impinga masina. Masina nici nu se clintea. Dupa cateva incercari nereusite, m-am decis sa le dau o mana de ajutor. Am lasat copilul pe bancheta din spate si am iesit afara, in zapada, pentru a impinge masina. Cui ii pasa ca eu nascusem cu doar patru zile in urma?
O alta intamplare memorabila s-a petrecut pe vremea cand eram domnisoara. Aveam un prieten, ca toate fetele de varsta mea. Era sofer pe un camion si nimic nu imi placea mai mult decat sa merg cu el in curse atunci cand eram libera. Acum pot spune fara teama. De cateva ori m-a lasat si pe mine sa conduc masina pe campuri, acolo unde nimeni nu ma putea vedea si pedepsi. Dar intr-o zi am avut senzatia ca norocul m-a cam parasit. Incarcase camionul cu nisip si acum eram in balastiera, pregatiti sa il descarcam si sa plecam la el acasa, unde parintii ne asteptau cu masa calda. Stiam amandoi ca erau ceva probleme la masina, dar nu le-am acordat importanta. Tinerete, tinerete, cate prostii faci din nepasare si din inconstienta celor 20 de ani! Nisipul era ud si se lipise bine de bena camionului. Masina, din cauza problemelor pe care le avea, s-a inclinat pe o parte si mai apoi s-a rasturnat cu un zgomot infernal, pe care inca mi-l amintesc. Eu am cazut peste sofer. Aprope ca i-am rupt gatul cand m-am rezemat in el cu toate cele 60 de kilograme pe care le aveam atunci. Ni s-au murdarit hainele si am fost nevoiti sa ne intoarcem pe jos din acel sat. Noroc cu altii mai bine pregatiti, ca ne-au adunat de pe drumuri, scapandu-ne de chin si rusine... :)
Acum soferii nu mai au scuze. Pe internet exista o gama diversificata de piese auto ci care isi pot pune masinile la punct...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu