Legenda unui ghiocel insingurat

Legenda spune ca traia candva o femeie simpla, modesta, pe care sotul ei o iubea din tot sufletul. Nu aveau ei bogatii, nu aveau averi, insa se intelegeau de minune si traiau intr-o armonie de invidiat. Intr-un 27 februarie mohorat si rece, sotul femeii s-a intors acasa cu un buchetel de ghiocei. Ea l-a zarit pe geam cum se apropia de casa si i-a iesit in intampinare, fericita. El a avut senzatia ca i-a fost stricata surpriza pe care o pregatise, dar vazand ca sotia este fericita, a uitat rapid. Dupa ce el a plecat la serviciu, femeia s-a gandit sa scrie o scurta poveste despre un ghiocel insingurat. Ar fi vrut o poveste cu aroma de iubire, de senzualitate, dar care sa se lege si de apropiatul 1 martie.

Legenda florii de mac

Firele de grau crescusera inalte si mladioase, cu tulpini viguroase si spicul incarcat. Se leganau sub soarele de vara, cantand un cantecel numai de ele stiute. Intregul lan de grau rasuna sub cerul senin, de un bleu pal. Isi cantau mandria de a fi trait mereu in armonie, isi cantau bucuria de a fi impreuna, frati si surori, de la nastere si pana la moarte, cand taranii vor veni sa culeaga rodul muncii. Printre firele de grau cresteau inalte cateva fire ale unei flori albe, un alb imaculat, ce parca stralucea printre pletele galbene ale graului. Erau niste flori timide, sensibile, ce nu primisera inca nume. Oamenii se opreau la marginea lanului de grau si se mirau de frumusetea lor. Fetele se adanceau in marea de spice si incercau sa rupa cate o floare... Atunci se auzea un strigat disperat:

-Nu ne rupeti, va rugam! Daca doriti o floare, luati din firele de grau. Priviti culoarea lor galbena ca aurul pur. Ele sunt adevarata bogatie a lanului...

Suparate, firele de grau si-au ridicat spicele de grau spre cer si s-au rugat la Zeul Florilor:

Floarea-soarelui si legenda ei

Naşterea mea a coincis cu momentul în care tu te-ai ridicat deasupra tuturor. Străluceai mai tare decât tot ceea ce îmi fusese dat să văd în câteva ore. Nimeni nu se putea compara cu tine. Nici măcar vecinul înalt şi subţire, care mă mângâia de câte ori bătea vântul… Văzându-te atât de frumos, de zâmbitor, de luminos, mi-am închipuit că te-ai născut pentru mine, că străluceşti pentru a-mi spune că mă placi. M-am rotit în jurul tău cu graţie, am întins gâtul spre chipul tău, aşteptându-ţi sărutările fierbinţi, m-am îmbrăcat în haine galbene, care să îţi atragă atenţia, mi-am lăsat cu falsă modestie pălăria peste ochi atunci când m-ai privit prea insistent. Erai doar al meu, nu-i aşa?

Legenda liliacului

Crescuse mare si frumos, mandru de parfumul cu care putea impanzi strada. Trecatorii se opreau sa il admire, copiii intindeau manutele sa il atinga, indragostitii ii numarau floricelele, pentru a-si vedea norocul.

El ramanea mandru si se gandea ca nu si-a gasit locul. Ar fi vrut sa aduca o bucurie adevarata unei persoane necajite, care nu mai astepta nimic de la viata. Dar cui?

Tot uitandu-se in lungul strazii, liliacul vede intr-o zi o batranica. Abia isi tara picioarele pe asfaltul incalzit de soarele primavaratic. In mana avea o paine. Mergea cu ochii in pamant, cu umerii incovoiati, parca oftand. A simtit ca este momentul multasteptat, ca a venit clipa la care se gandea de cateva zile. A chemat vantul si l-a rugat sa sufle cu putere, sa il rupa de pe creanga mama...

Legenda trandafirului

Se spune ca s-a nascut intr-o primavara calda, pe vremea cand ulitele satului erau impanzite de parfumul teilor in floare. La inceput era atat de mic, incat nu se vedea. Bogatia frunzelor, dar si fratii lui deja desfacuti, il acopereau cu totul. Bobocul de trandafir nu s-a speriat, ci a continuat sa isi intinda gatul spre soarele ce il hranea, tinandu-se in acelasi timp strans de tulpina-mama.

Crestea bobocul de trandafir in trei zile cat alte plante in trei ani. Cand a venit vara, si-a deschis increzator petalele, asteptand ca soarele sa le mangaie. Soarele ii trimitea toata caldura lui, vantul alunga o parte din ea, ca petalele sa nu sufere, iar ploaia le spala, ca stralucirea lor sa nu se piarda. Trandafirul le multumea raspandind un parfum cum nu se mai simtise pe acolo. Puternic, dulce, atragator...

Legendele florilor

Am scris, de-a lungul timpului, cateva povesti despre legende ale florilor, asa cum mi-am imaginat eu ca ar fi putut fi. Nimic serios, nimic imprumutat de la altii. Uneori simteam nevoia de a scrie despre asa ceva, dar ma oprea gandul ca cititorii mei fideli nu ar fi interesati de legendele florilor. Imi va fi destul de greu sa adun tot ceea ce am scris pana acum, cica articolele respective sunt imprastiate pe vreo trei bloguri. Iata motivul pentru care toate legendele florilor vor fi scrise aici, pe acest blog, atunci cand voi avea timp, chef si inspiratie. 

Bine ati venit pe Legendele florilor!