Floarea de nu-mă-uita (Myosotis) este una dintre cele mai cunoscute flori de primăvară, apreciată pentru frumusețea și delicatetea ei. Legenda spune că o tânără îndrăgostită a plâns în timp ce își luase rămas bun de la iubitul ei, iar lacrimile ei s-au transformat în această floare. Numele său provine din limba greacă "myosotis", care înseamnă "nu mă uita". Floarea este asociată cu dragostea și fidelitatea și este considerată un simbol al iubirii eterne.
Legenda florii de nu-mă-uita are mai multe variante, dar una dintre cele mai cunoscute spune următoarele:
Odată, într-o dimineață frumoasă de primăvară, o fată tânără s-a plimbat prin pădure. În timp ce se bucura de peisajul înverzit, a observat o floare mică și delicată, de un albastru intens, care părea să îi strige: "Nu mă uita!" Fata a fost fermecată de frumusețea florii și a decis să o ia cu ea acasă.
Pe drumul de întoarcere, fata a întâlnit un băiat frumos și s-a îndrăgostit de el. Băiatul a observat floarea albastră pe care o purta fata și i-a spus că și el a văzut o astfel de floare în pădure, dar nu a putut să o găsească din nou.
Fata i-a dat băiatului floarea și i-a spus să o păstreze mereu cu el și să nu o uite niciodată. De aici a luat naștere denumirea de "nu-mă-uita" pentru această floare, care simbolizează dragostea adevărată și fidelitatea.
Legenda florii de nu-mă-uita spune povestea unei tinere fete care a fost îndrăgostită de un tânăr frumos. Ea îi dăruise inima și era sigură că tânărul îi va răspunde sentimentelor sale. Cu toate acestea, tânărul s-a îndepărtat de ea și a uitat de dragostea lor. În fiecare zi, fata aștepta în speranța că tânărul se va întoarce, dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. Într-un final, fata a murit din cauza tristeții și a dorului de tânărul care nu-i răspunsese sentimentelor.
După moartea fetei, a crescut acolo unde ea și tânărul obișnuiau să se întâlnească, o floare albastră cu petale mici, numită "nu-mă-uita". Se spune că această floare a primit acest nume pentru că reprezintă sentimentul dragostei neîmplinite și durerea de a fi uitat de cineva drag.
De atunci, floarea de nu-mă-uita a devenit un simbol al iubirii neîmplinite și al memoriei. Este adesea folosită în aranjamente florale și în buchete de nunta, pentru a aminti persoanelor iubite care nu mai sunt sau pentru a marca locul unde cineva a murit.
Florile de nu-mă-uita (Myosotis) sunt plante perene, cu flori mici, delicate, de culoare albastru sau roz, care se înalță pe tulpini subțiri și au o înflorire abundentă. Aceste flori au o simbolistică aparte, fiind considerate simboluri ale iubirii, al amintirii și al loialității.
Există mai multe legende asociate cu florile de nu-mă-uita. Iată câteva dintre ele:
Conform unei legende, exista o tânără care plimba de-a lungul râului, iar când a văzut o floare de nu-mă-uita, a încercat s-o ia, dar nu a reușit. Ea a încercat să se întindă după floare, dar a căzut în râu și a fost luată de ape. Înainte să moară, a strigat către iubitul ei să nu o uite niciodată și să-i păstreze amintirea vie. De atunci, florile de nu-mă-uita sunt considerate simboluri ale iubirii și ale loialității.
O altă legendă spune că un cavaler a căzut de pe cal și a căzut într-un râu. Înainte să fie luat de ape, a aruncat iubitei sale o floare de nu-mă-uita și i-a spus să nu-l uite niciodată.
Într-o altă legendă, o fată a fost îndrăgostită de un tânăr care a plecat la război. Ea a plantat un câmp întreg cu flori de nu-mă-uita și și-a jurat că îl va aștepta până când se va întoarce.
Aceste legende au contribuit la simbolistica puternică a florilor de nu-mă-uita, fiind considerate simboluri ale iubirii și ale memoriei.
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu