espressocafe.ro

miercuri, 6 ianuarie 2016

Transport international de persoane

Stiu toti prietenii din blogosfera ca sotul meu a fost plecat o vreme (nu foarte lunga, dar care noua ni s-a parut cat eternitatea) prin strainatate, sa munceasca. Am tot povestit cate ceva pe bloguri. Ceea ce nu stiu ei (cu mici exceptii) este faptul ca seful sau s-a suparat cumplit auzind ca vrea sa se intoarca in tara, ca nu are de gand sa petreasca sarbatorile printre straini. A facut "o vraja" si nu i-a dat salariul in ziua cand a dat tuturor. Era vineri seara. Masina care trece o data pe luna prin satul uitat de lume unde era sotul meu urma sa plece in cateva ore. Pe el nu il lua, ca nu avea bani sa isi plateasca transportul. Mi-a inghetat sangele in vene auzind. Aveam niste bani in casa, dar cum sa ii trimit vineri seara? Am inceput sa caut pe internet transport international persoane, in speranta ca ii vom putea plati de aici biletul, macar sa il aducem acasa, daca bani nu avea, cu toate ca muncise ca un sclav, cate 14 ore pe zi. Asta se intampla cu patru zile inainte de Craciun. Am cautat in limba romana, in engleza si germana. Nimic. Toate locurile fusesera deja ocupate. 

marți, 5 ianuarie 2016

Servicii de vidanjare in Bucuresti

In ciuda faptului ca Bucuresti este, la urma urmelor, o capitala europeana, in anumite zone ale sale oamenii inca mai traiesc ca la sat. Contrastul dintre casele vechi, darapanate, saracacioase, si cele foarte noi, elegante, dotate cu tot confortul posibil, dar si dintre ultilele neasfaltate, pline mereu de noroi, si aleile incarcate de flori si pavaje lucrate cu stil, este izbitor de mare si, cel putin in opinia mea, ar trebui sa traga un semnal de alarma, sa arate lumii ca ne indreptam catre o societate care ne va imparti in foarte bogati si foarte saraci, asa cum vedem ca se intampla in acest moment in India, de exemplu. Auzisem povesti despre cum contrastul dintre lumea foarte saraca si cea foarte bogata te izbeste inca de la primii pasi facuti pe strazile marilor orase indiene. Povestea o fata ca a vazut in plimbarile ei o frizerie de lux la care se inghesuiau oamenii de pe cea mai inalta treapta a societatii si, chiar in fata acestei frizerii, pe trotuarul plin de praf, un batran care isi astepta clientii la tuns stand pe un scaun subred. Tinea in mana un pieptan si o foarfeca. La el se opreau cei mai saraci locuitori ai acestei tari, in vreme ce, alaturi, se tundeau cei mai bogati. 

luni, 4 ianuarie 2016

Fata e ca o floare

Fata e ca o floare... spunea candva un cantecel pe care il fredonau adolescentii in jurul focului de tabara, acompaniati intotdeauna de o chitara ce suna vesel in noapte, sub supravegherea stelelor. Ce asteptari au oamenii de la flori? V-ati intrebat vreodata din ce motiv ne place sa asociem fetele cu florile? Eu nu, pana acum cateva momente, cand mi-a venit ideea si m-am decis sa scriu cateva cuvinte pe blog. Nimeni nu vrea sa manance florile, nici sa le faca rau. Cei mai multi oameni platesc bani grei pentru a sta in preajma lor, pentru a le inhala parfumul ametitor, pentru a le asculta soaptele fosnite, pentru a-si umple sufletul de o frumusete aproape ireala. Mie florile imi sugereaza intotdeauna ideea de naturalete, de sensibilitate, de gingasie, de noi inceputuri. Parfumul lor ma imbata si ma face sa visez, sa imi creez lumi imaginare, sa traiesc macar pentru o clipa in alte timpuri, in alte dimensiuni, in alte sfere. Si, oricat ar putea parea de ciudat, nu sunt singura persoana care simte asa. Foarte multe femei stiu ca "fata e ca o floare", ca nu trebuie atinsa nici cu un deget, ca frumusetea si finetea sa vor fi mereu apreciate asa cum se cuvine. 

marți, 29 decembrie 2015

Inelul de logodna

Pe unul dintre blogurile mele sosesc zilnic vizitatori in cautarea unei povesti cu printi si printese. Din pacate, titlul articolului care ii aduce acolo este inselator. Povestea nu este despre printi si printese. Asta nu ma poate impiedica sa scriu aici una care sa le fie de ajutor celor ce au nevoie. 
Intr-un castel de la marginea lumii traia candva o printesa cu parul balai. Prea putina lume auzise de frumusete-i rapitoare, caci tatal sau o tinea ascunsa in turnul de la miza-noapte. Ii permitea sa iasa in gradina plina de flori numai pe inserat, cand ziua se ingana cu noaptea. Pentru a-si trece timpul mai usor si pentru a-si alunga plictiseala, printesa obisnuia sa cante un cantecel vesel: 
"Ascunsa la umbra de frasinel,
Printesa cu ochi de stanjenel
Viseaza ca va primi un inel
De la un print frumusel"

Camera de supraveghere video

Am auzit de curand o poveste impresionanta despre o familie de italieni. Angajasera o ingrijitoare pentru batrana casei. Fata era de-a noastra, romanca. Treaba ei era sa aiba grija ca batrana sa fie permanent curata, spalata, hranita, ingrijita, supravegheata. Pana aici totul este ca in toate povestile cu ingrijitoare, nu-i asa? Ce mi-a povestit aceasta fata? Ca familia respectiva si-a dat seama ca o singura persoana chiar nu poate supraveghea un batran 24 de ore din 24, ca fizic acest lucru este imposibil, ca este nevoie de un sistem de supraveghere video. Nu cred ca stiau de existenta site-ului Comenzi.ro, pe care il recomand eu astazi pentru ca are cele mai bune si mai ieftine sisteme de supraveghere video, dar au ales sa instaleze in camera batranei o camera de supraveghere video pentru a fi permanent la curent cu ceea ce se intampla acolo fara a se mai deplasa pana in dormitorul ei, fara a mai deschide si inchide usa ce ar fi putut sa il tulbure somnul. Rezultatul a fost peste asteptari: familia stia clipa de clipa cum se simte batrana si daca are nevoie de ceva, fata care o ingrijea avea timp sa se odihneasca pentru a-si putea indeplini sarcinile de serviciu, iar batrana era linistita si nici un zgomot neasteptat nu ii mai tulbura somnul.

Suport online in gasirea unui loc de munca

Legenda spune ca proprietara acestui blog a plecat cu ceva treburi spre orasul Iasi in urma cu vreo cateva luni. Din geanta nu lipsea aparatul foto cu care spera sa surprinda instantanee interesante. Adevarul este ca trecusera multi ani de cand nu mai vizitase aceasta zona a tarii si nu stia exact la ce sa se astepte. Pe de o parte se gandea ca e vorba despre un oras mare, iar pe de alta parte avea teama ca, fiind vorba despre o zona a tarii defavorizata, ar putea avea surpriza de a gasi prea multi oameni fara locuri de munca si fara prea multe sperante. Ei bine, ceea ce a vazut la Iasi a impresionat-o intr-un mod placut. Oamenii pareau veseli, ritmul vietii era alert, orasul viu, in plina dezvoltare. A exclamat incantata: se pare ca inca exista sperante, atata timp cat se gasesc din plin locuri de munca in Iasi.

luni, 21 decembrie 2015

Case de lemn

Multe a vazut pamantul de cand a fost luat in stapanire de catre oameni. A vazut si bune, a vazut si rele. Uneori s-a simtit protejat, alteori de-a dreptul amenintat, insa el, pamantul, niciodata nu a incetat sa iubeasca si sa ajute fiintele umane, oriunde s-ar fi aflat ele. Cand imului i-a fost frig, pamantul i-a dat lemn, sa faca foc si sa se incalzeasca. Daca i-a fost foame, pamantul a dat omului carne, dar si lemn pentru a putea gati. Cand i-a fost omului teama, pamantul l-a ajutat sa se adaposteasca in case de lemn. Apoi omul a descoperit betonul si, pentru o vreme, a crezut ca are solutia salvatoare, ca va fi mai in siguranta la adapostul pietrei si al cimentului. Cat de tare se insela! Si cat de mult i-a lipsit omului culoarea calda a lemnului, amintirea a tot ceea ce lemnul facuse pentru evolutia umana. A vrut omul sa se intoarca la vechile obiceiuri, sa se adaposteasca in case de lemn. Probabil tot mai multi se vor intoarce la confortul si caldura caselor din lemn. Dar mai au de dat o lupta.

Legenda verzei ornamentale

Legenda spune ca stra-stra-stra-strabunica ei a fost o varza alba, absolut obisnuita, banala pana in fundul cotorului. Zacea neingrijita intr-o gradina, in bataia soarelui, a vantului, a ploilor. Intr-o zi, de plictiseala si de atata singuratate, varza a vrut sa se sinucida. A chemat un fluture alb de varza si l-a rugat sa ii manance inima necajita. Fluturasul, infometat si uimit de generoasa oferta, s-a asezat pe frunzele plantei. Tocmai atunci trecea pe langa gradina feciorul lui Rosu Imparat, mandru invelit in frunzele ciufulite ale vesmintelor regale. 
-Fluture frumos, daca lasi varza alba in pace promit sa iti dau intreaga mea sera de flori, sa te hranesti pe saturate si sa te bucuri de parfumul miraculos al fiecarei plante, i-a strigat printul de varza rosie. 
Oferta era de nerefuzat, asa ca fluturasul si-a luat la revedere de la varza alba,

Despre polenizare, despre albine si matca Carnica

Cu doar cateva luni in urma am vazut la televizor un reportaj interesant si, in acelasi timp, infricosator, care m-a pus pe ganduri. Undeva intr-un sat din China taranii isi polenizeaza manual pomii fructiferi din cauza ca albinele nu reusesc sa supravietuiasca in acea zona intens poluata cu pesticide. Poate ca la prima vedere nu pare cine stie ce veste, dar daca aprofundam putin ideea intelegem rapid ca fara polenizare viata se va stinge pe pamant, ca albinele sunt fiintele care ne ajutam sa traim si sa ne hranim. Se spune ca taranul chinez se ghideaza dupa zicala "mai bine sa fie mai mult, decat prea putin"atunci cand vine vorba despre folosirea substantelor chimice. Iata cum, din exces de zel, au ajuns sa omoare albinele si cum, atunci cand au inteles ce tampenie au facut, s-au vazut nevoiti sa polenizeze singuri florile. Nefiind adaptati de la natura pentru aceasta munca, oamenii fac eforturi mari sa inlocuiasca munca insectelor. Se catara in copaci sau umbla pe sub ei cu o tija lunga la capatul careia o bucata de guma de sters sau filtrul unei tigari. pe care le baga in borcanul agatat de gat si cu care, mai apoi, ating fiecare floare in parte. In borcane se afla miracolul vietii, polenul recoltat de la alti pomi, uscat la soare de oameni si apoi inmuiat...

vineri, 18 decembrie 2015

Rochii elegante cu reduceri de cel putin 50 %

Daca ma intrebati pe mine, va spun cu sinceritate ca pe site-ul Helen Boutique am vazut unele dintre cele mai frumoase rochii elegante pentru ocazii si chiar mi-am comandat vreo doua cu o luna in urma. Acum parca imi pare rau ca m-am grabit, ca pana la sarbatori mai era destul timp si in luna decembrie exista pe acest site o multime de reduceri de cel putin 50 %, lucru care ma face sa imi verific inca o data cardul, sa mai tai de pe lista unele produse care nu imi sunt absolut necesare, sa mai fac economii pe ici, pe colo, in speranta ca voi putea profita si eu de aceste reduceri. Tin minte ca mama mea imi spunea foarte des ca o femeie care se respecta are intotdeauna in sifonier cateva rochii elegante, rochii de seara nepurtate, cu care sa se poata imbraca daca se iveste ceva neasteptat, daca afla in ultima clipa ca trebuie sa mearga la o petrecere selecta, la un eveniment important, oriunde i-ar trebui o tinuta de-a dreptul rafinata. Cred ca vorbele ei inca ma urmaresc si ma fac sa vizitez des site-ul amintit mai sus.