Am vazut de curand un film interesant, despre care nu am apucat inca sa povestesc pe blog si al carui nume nici macar nu il cunosc. Dar ideea in sine mi s-a parut simpatica, iar felul in care scenariul a prins viata datorita artistei m-a facut sa cad pe ganduri si chiar sa imi doresc sa scriu candva o poveste pornind de la ideea respectiva. E vorba despre o tanara ce traia undeva intr-o tara asiatica. Avea o fire deschisa si ii placea sa se distreze, sa comunice cu oamenii, sa viziteze locuri exotice, sa citeasca mult si sa se ingrijeasca in asa fel incat atunci cand iesea din casa sa arate "ca scoasa din cutie", dupa cum spunem noi, romanii. Parul ei castaniu cadea in valuri pe spate, ondulat de la natura. Era singurul lucru pe care nu il modofica vizibil. Ii placea sa isi ascunda imperfectiunile fetei sub un strat subtire de fond de ten, sa isi puna in evidenta forma si culoarea ochilor cu ajutorul fardurilor, iar buzele pareau sa zambeasca placut datorita rujurilor de calitate pe care le folosea.
Micuta asiatica a ales sa se foloseasca de atuurile sale pentru a castiga bani frumosi facand videochat. Ii placea acest domeniu de activitate sio simtea ca i se potriveste perfect, insa pentru a practica respectiva meserie a ales sa vina in Europa, unde salariile sunt mai mari si conditiile din studiouri mult mai bune. De-a lungul intregului film am vazut-o cum comunica zambitoare cu oameni din intreaga lume, cum zambea felin barbatilor ce o cautau, cum se ingrijea inainte de a incepe lucrul. Sincera sa fiu, am aflat si cateva tehnici de a ma machia de la ea, dar nu stiu cand si unde le voi folosi, ca eu oricum obisnuiesc sa ma colorez rar pe fata. Dar stiu ca imi vor fi de folos, caci voi povesti despre ele pe blog si le voi invata pe prietenele mele. Revenind la film, trebuie sa spun ca m-a impresionat in mod deosebit zbuciumul launtric al fetei, din clipa in care si-a dat seama ca s-a indragostit de unul dintre barbatii cu care comunica foarte des.
Latura psihologica a acestui film este cu adevarat impresionant redata de mimica actritei, de felul in care regizorul a ales sa pregateasca totul, dar probabil si de imaginatia mea. Ma intrebam ce as fi facut eu daca as fi fost in locul acelei fete, daca i-as fi spus sau i-as fi dat de inteles barbatului ca simt pentru el mai mult decat pentru un colaborator obisnuit, daca as fi renuntat la videochat pentru el, daca as fi suferit stiind ca el nu vede in mine nimic mai mult decat fata de la videochat. Am cautat pe internet si am gasit cateva detalii despre videochat aici, insa nimic nu m-a putut lamuri daca este adevarat ca fetele care aleg sa se angajeze la un studio de videochat risca sa se indragosteascasi poate sa sufere atunci cand dragostea lor este respinsa de catre barbatul iubit. Probabil se mai intampla si asa ceva, dar acesta este un risc pe care ni-l asumam si daca lucram la o brutarie, ca directoare la vreo firma sau oriunde in alta pasrte, nu doar intr-un studio de videochat din zona europeana. Dragostea e oricum oarba si vine cand te astepti mai putin, dar asta nu inseamna ca trebuie sa iti pui o basma in cap si sa te ascunzi in turnul de fildes pentru ca nu cumva sa apara Fat Frumos pe un cal alb si sa iti fure inima sensibila. :)))
Iata ce spun cei de la charmstudios.ro: "Videochatul este pur si simplu socializare online, prin intermediul unei camere video. Cu totii am facut videochat cel putin o data. Ai discutat vreodata pe Skype, Viber, Face Time? Ai facut videochat!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu