Buna dimineata, dragii mei! Numele meu este prea putin important in aceasta poveste. Sunt o floare ca oricare alta si astazi vreau sa va ofer legenda unor frumuseti varatice si a unei poezii.
Se facea ca in acea perioada, demult, tare demult, se intrunise un consiliu mare pentru a discuta diverse chestiuni serioase (bineinteles ca nu voi trada aici secretele). Erau adunate acolo flori de toate formele si culorile. Aerul era ametitor de parfumat. Nici muntele nu indraznea sa isi coboare umbra asupra lor. Soarele zambea vesel vazand cum florile pamantului isi dadusera mana intr-o hora a prieteniei. Erau ingemanate acolo toate culorile curcubeului, spre bucuria privitorilor. Printre ei, un barbat cu suflet de poet. Privea, privea, si nu se mai satura! Imbatat de parfumul atator flori, poetul a exclamat:
"Cât de frumoasă te-ai gătit,
Va astept cu un comentariu. Mi-ar placea sa aflu daca si voi credeti ca o asemenea imagineal-ar fi putut face pe George Cosbuc sa astearna, in poezia Vara, versurile de mai sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu