M-am nascut la poale de munte, acolo unde aerul este curat si rece, acolo unde linistea coboara firesc, acolo unde orice parfum se simte mai puternic. Ochii mei albastri s-au deschis pe neasteptate si mi-au relevat o lume minunata. Eram inconjurata de mult verde, verde in toate nuantele imaginabile. Aveam in spate o padure deasa care ma proteja de vant, de ploi reci, de oameni indragostiti de frumusete. In fata mea se casca o prapastie adanca, verde si ea. Lipita de mine, dorindu-si sa ma raneasca si in acelasi timp incercand sa imi imite miscarile gratioase, o urzica salbatica isi etala florile. I-am zambit soarelui. M-am inclinat in fata celor care se oprisera sa ma admire. Am clipit des, emotionata, apoi m-am scuturat in vant pentru a raspandi in tot locul parfumul florilor de munte, parfum aspru, amarui, crud, viu.
Foarte potrivita si frumoasa forma descrierii tale...Felicitari pentru postare si blog!
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos! Bine ai venit pe la mine! :)
Ștergere