Dragostea este poezie

Dragostea este poezie... Oare asa sa fie? Sau poezia e dragoste? Eu nu-s poet si nu stiu sa scriu nici macar o poezie de dragoste, cu toate ca am cunoscut iubirea, m-am bucurat de ea si i-am inghitit amarul suferintei. Dar nu pot pune aceste simtaminte in cuvinte, Asta nu ma impiedica sa incerc din cand in cand, pentru propria mea distractie. Pe la vreo 16 ani stiu sigur ca scriam zi de zi cel putin o poezie de dragoste. Desigur, tot atat de prost ca si acum, doar ca putin mai naiv si mai lacrimogen, ca treceam prin adolescenta si tanjeam dupa ceva nestiut, tulburator... Nici nu ma mai deranjez sa citesc poezii de dragoste, asa cum faceam odinioara. Pot spune chiar ca ocolesc cu grija blogurile prea siropoase, unde se vorbeste de dragoste in fiecare articol, de parca respectivii ar fi inventat-o si ar fi fost singurii care au trait-o. Devine plictisitor dupa primele cuvinte, mai ales daca nu mai ai 16 ani si nu ti se mai zbat fluturi in stomac. Asta nu ma impiedica totusi sa asez cuvintele pe care le scriu langa diverse fotografii (la fel de) siropoase, caci am observat ca au cautare pe internet. Dovada o gasiti in linkul de mai sus. Duce spre blogul meu de fotografii. Remarcati, va rog, numele pompoase pe care le au blogurile

mele... :D

PS: As putea incerca totusi sa scriu, la cerere, cate o poezie de dragoste. Doritorii sunt rugati sa lase mesaj. :)))))