espressocafe.ro

luni, 5 decembrie 2016

Zeul Soare, Zana Florilor, Bunicul Pamant si Spiridusa Apa

Zeul Soare, Zana Florilor, Bunicul Pamant si Spiridusa Apa, obositi de munca depusa vreme de luni multe pentru ca natura sa isi etaleze in lume splendoarea, stateau intr-o zi pe prispa casei batranesti si discutau despre vacanta binemeritata ce urma sa vina. 
-Gata, a trecut septembrie! De acum ne putem odihni in voie pana la primavara.
Vocea calda a Zeului Soare ii invaluie pe toti intr-o placuta moleseala. Bunicul Pamant casca, somnoros, cu mana la gura, si atunci din pomul de langa casuta se mai scutura cateva frunze ingalbenite. Spiridusa Apa se intinde cat e de lunga si se albeste la fata, brumand in jur toate plantele intalnite. Doar Zana Florilor sta cam trista intr-un colt.
-Ce va pasa? V-ati facut treburile, insa pe mine ma mai asteapta cate ceva de facut. Uitati-va in zare: craite multicolore privesc spre mine cu ochii rotunjiti a speranta, tulpinite fragede de trandafiri, abia plantate, parca tremura de teama zilelor ce vor veni, iar sarbatorile de iarna imi fac semne cu disperare, stiind ca nu vor putea incepe distractia inainte ca Floarea Craciunului sa le zambeasca vesel.
Toamna tremura si fuge peste dealuri, departe, facand loc iernii. Bunicul Pamant ofteaza din rarunchi. Aproape ca ii ingheata inima de grija florilor care abia acum se nasc. Zeul Soare paleste, prea rusinat pentru a mai putea privi inspre tinerele vlastare. Spiridusa Apa se strecoara, nevazuta, intr-un nor si acolo incremeneste, luand forma unui fulg de nea. 
Biata Zana a Florilor se vede nevoita sa ii impace: