luni, 26 octombrie 2015

Bobocul de trandafir

Vara se terminase brusc. Frigul coborat pe pamant parca dorea sa incremeneasca intreaga suflare. Copacii isi scuturau plangand frunzele, oamenii mergeau grabiti, strangand pe langa corp paltoanele, iarba se ingalbenise deja de spaima. De unde vine frigul? Cum vom rezista? se intrebau cu totii, surprinsi. Unii au lasat deznadejdea sa ii invaluie in haine mult prea subtiri, altii au cautat solutii pentru a se proteja. Doar trandafirul mama a ignorat frigul, vaicareala si spaimele. Viata, oricat de scurta ar fi, trebuie traita la intensitate maxima, a decretat si s-a purtat ca atare. A dat nastere unor fii cum nu se mai vazusera pe pamant. Bobocii de trandafir, inveliti in hainute subtiri, dar rezistente, isi inaltau privirile spre cerul mereu innorat, intrebandu-se ce ar trebui sa apara de acolo pentru ca oamenii, copacii si iarba sa zambeasca iar. 


Intr-o zi, pe neasteptate, au aflat. Un glob galben, urias, stralucea pe cer si incalzea pamantul. Era octombrie. Au inteles de ce maicuta lor nu s-a speriat si a ales sa ii aduca pe lume, sa ii creasca frumos si sa ii invete sa iubeasca viata. Soarele nu dispare niciodata, ci doar se ascunde uneori pentru a se odihni si pentru a vedea cine plange dupa el, cine se teme fara el, cine are curajul de a trai indiferent de vreme si de vremuri. Maicuta trandafir era o luptatoare. Probabil din acest motiv si soarele ii proteja bobocii, ajutandu-i sa creasca, sa infloreasca si sa uimeasca prin frumusetea lor legendara. 


4 comentarii:

  1. Daca am fi mai atenti la lectiile de viata pe care ni le ofera natura, poate ca am avea mai multa imaginatie sa infruntam "vremea si vremurile"!
    O seara frumoasa sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Problema este ca alergam tot mai tare prin viata, fara sa ne intrebam o clipa: incotro?
      Seara placuta iti doresc si tie, Suzana!

      Ștergere