Bilete de avion prin aerolines

Vrei bilete ieftine de avion? Vrei sa vezi intreaga lume si sa te bucuri de toate minunile ei (nu, nu va lasati amagiti de ideea ca exista doar 7 minuni ale lumii; fiecare colt de pamant e o minune si ascunde alte minuni)? Intra pe site-ul aerolines.ro si vei avea ocazia de a face ocolul pamantului in cateva minute, iti vei putea alege destinatia dorita, vei putea afla care sunt cele mai bune si mai ieftine hoteluri la care te poti caza, vei putea inchiria o masina si te vei putea bucura de tot ceea ce aceasta planeta are mai frumos si mai atragator. Apoi iti vei comanda biletul de avion si vei calatori in conditii sigure, rapid si comod. Venetia. O floare intre florile lumii, un oras cum nu mai este altul pe pamant, un boboc ce isi deschide petalele spre turistii veniti din toate colturile lumii sa ii admire parfumul, coloratura, gingasia. Din clipa in care omul se decide sa isi cumpere bilete de avion spre Venetia toate gandurile sale raman fixate pe acest loc miraculos, anticipand astfel fiecare clipa, imaginand toate cele ce urmeaza sa fie traite. 

Legendarul clopotel - cercelus

E batran. Atat de batran incat nu mai tine minte cand si unde s-a nascut. Unii spun ca infloreste intreaga vara, infrumusetand orase, case, gradini. Altii sustin ca fiecare clopotel incepe sa rasune cand incepe scoala, in luna septembrie. Tu, cititorule, sa nu ii crezi. 

Legendarul clopotel nu este altceva decat un copil sensibil ascuns in haina unei flori la fel de sensibile, ce isi canta dorurile la inceputul toamnei. Are o familie frumoasa. A crescut alaturi de frati vigurosi, de surori timide, de parinti iubitori. 

A invatat inca de mic sa iubeasca oamenii si sa le daruiasca tot ceea ce oamenilor incepe sa le lipseasca: gingasia, sensibilitatea, empatia, zambetul, frumusetea naturala. I se mai spune cercelus, probabil pentru ca fetele foarte tinere ii smulg uneori de langa familie si il pun la loc de cinste, langa urechea ce aude soaptele baietilor indragostiti.

Pentru copiii cuminti, ca si pentru cei mai putin cuminti, dar la fel de iubiti, te invit sa descoperi lista cu cele mai bune idei cadouri copii. 

Floarea de vanata si legenda ei

Batrana aude cainele latrand. Se indreapta de spate si priveste spre poarta. Din drum ii zambeste nepotica venita de la oras. Isi arunca pe umar sapa si merge sa deschida. Intra in casuta mica, dar curata si racoroasa. Isi petrec orele povestind. Seara le gaseste in gradina, udand plantele. Nepotica studiaza plina de curiozitate fiecare frunza si fiecare floare, iar bunica ii explica rabdatoare care este rostul plantelor, cum cresc si cum sunt folosite de catre oameni. Deodata, copila se opreste si exclama:

-Bunico, de ce ai plantat aceste flori frumoase printre legume?

Batrana priveste cu atentie si incepe sa rada.

-Draga bunicii, ceea ce vezi tu acolo sunt flori de vinete. Eu le-am numit mereu reginele gradinii. Au petale ca o rochita eleganta si un miez ce seamana a coroana regala. Diseara, dupa ce intram in casa, iti voi spune o poveste despre floarea de vanata.

Legendele florilor, dar si beneficiile lor

Cand am inceput sa scriu despre legendele florilor, am facut-o in primul rand pentru ca imi doream sa schimb anumite povesti, sa dau viata unor fotografii facute in timp ce ma plimbam prin oras, sa ma joc printre cuvinte. Nu mi-am dat seama de la inceput ca un asemenea blog ar putea atrage persoane interesate de anumite plante medicinale, de beneficiile pe care acestea le aduc organismului uman. Acum ma bucur ca nu am apucat inca sa scriu foarte multe legende, caci in acest fel voi putea aduce usor mici schimbari, inclunzand in articole nu doar povestea propriu-zisa, asa cum se naste ea in mintea mea, ci si diverse informatii legate de felul in care plantele ne pot fi de ajutor chiar si atunci cand noi le dispretuim, numindu-le "balarii". Ideea mi-a venit in timp ce citeam pe internet despre myo sun, un produs cu un concept terapeutic inovator. Auzisem de el de la o doamna care cauta diverse metode prin care sa se simta cu adevarat implinita in aceasta viata devenind mama. Myo sun este un produs gandit pentru a combate infertilitatea feminina prin stimularea functiei ovariene. Acela a fost momentul in care mi-am spus ca acest blog ar putea fi cu adevarat util altora daca as scrie despre proprietatile plantelor, despre felul in care anumite substante extrase din plante sunt utilizate in industria farmaceutica.

Flori de munte

M-am nascut la poale de munte, acolo unde aerul este curat si rece, acolo unde linistea coboara firesc, acolo unde orice parfum se simte mai puternic. Ochii mei albastri s-au deschis pe neasteptate si mi-au relevat o lume minunata. Eram inconjurata de mult verde, verde in toate nuantele imaginabile. Aveam in spate o padure deasa care ma proteja de vant, de ploi reci, de oameni indragostiti de frumusete. In fata mea se casca o prapastie adanca, verde si ea. Lipita de mine, dorindu-si sa ma raneasca si in acelasi timp incercand sa imi imite miscarile gratioase, o urzica salbatica isi etala florile. I-am zambit soarelui. M-am inclinat in fata celor care se oprisera sa ma admire. Am clipit des, emotionata, apoi m-am scuturat in vant pentru a raspandi in tot locul parfumul florilor de munte, parfum aspru, amarui, crud, viu. 

Sa fie bine pe pamant!

Trei inorogi iesiti dintr-o poveste de adormit copiii au vrut sa faca o magie, sa daruiasca omenirii tot ceea ce omenirea a pierdut printre umbre ce innegresc pamantul si bani ce inverzesc chipuri. Nu stiau nici o vraja, nu reuseau sa gaseasca nici bagheta magica. Au chemat un dragon de foc sa sufle sub ceaun si-au invartit trei ore intr-o potiune (cate o ora fiecare inorog), asa cum era scris in grimoar. La final au chemat bufnita si au rugat-o sa strecoare licoarea magica. Pe fundul ceaunului au gasit o samanta matura. Au batut cu copita in pamant si au rugat pisica sa planteze acolo samanta. Au asteptat trei ani lungi, cu teama in suflet si speranta in ochi. Dupa trei ani, in locul unde inorogii au batut cu copita a rasarit un copac urias, cu frunze rosii, invaluit intr-o aura de bunatate. In fiecare dimineata, la rasaritul soarelui, printre crengile copacului se aude un cantec duios de privighetoare:

Regatul teilor infloriti

Un tei inflorit. L-am intalnit intr-o zi de primavara pe o alee, intre doua blocuri. Statea mandru cu ochii spre soare si cu podoabele intinse la vedere. Cercelusi ca niste ciorchini de aur isi raspandeau parfumul ametitor intre apus si rasarit, intre zenit si nadir. Am intins mana si am atins cu gingasie una dintre flori. Palma mi s-a colorat in galben. Arome fara nume m-au invaluit si m-au facut sa visez. Se facea ca fiecare creanga era o mosie si fiecare buchet cu flori de tei era un harem tinut cu mana de fier a unui sultan bractee de un verde pal. Le vizitam pe rand palatele somptuoase, le urmaream cu  incantare dansurile lascive, le vedeam dezgolindu-si, rand pe rand, fustitele matasoase. Le intrebam daca singure au ales aceasta viata luxoasa si ele imi spuneau ca nu cunosc si nu vor alta, ca in haremul sultanului si-au gasit feminitatea absoluta, dragostea de viata si parfumul dorit de o intreaga lume, cel ce te poate purta pe aripi de vis pana in Regatul teilor infloriti. 

Arcusul fermecat

Rămăsese într-un colţ, acoperită de praf şi uitare. De mult, de foarte mult timp nimeni nu o mai făcuse să vibreze, nu-i mai ascultase tânguirile. Îşi dorea atât de mult să se facă auzită, să fie din nou iubită, încât seară de seară se ruga cu lacrimi fierbinţi să-şi regăsească menirea. Într-una din aceste seri târzii, când toată suflarea din casă se pregătea de o mare sărbătoare, alergând încoace şi încolo, peste ea fusese aruncată o pânză albă, ca un giulgiu ce-i prevestea sfârşitul. Durerea îi era din ce în ce mai mare, lacrimile îi curgeau necontenit udându-i acoperământul. Undeva departe un orologiu bătea miezul nopţii. Forfota din casă se oprise lăsând locul unei tăceri apăsătoare, iar printr-un colţ al ferestrei rămas neacoperit pătrunse o rază puternică din lumina lunii, reflectându-se în oglinda de pe peretele opus, creând contururi stranii. Şoapte venite parcă din altă lume o făcură să încremenească, iar o adiere caldă aproape că uscă pânza ce o acoperea, făcând-o să alunece, lăsând-o dezgolită.

Galbenele

Am cunoscut-o intr-o primavara, cand am urcat pe dealuri alaturi de nepoata sa. Avea pe atunci in jur de 80 de ani. Dadea cu sapa prin porumb, hranea peste 100 de animale, isi ingrijea gradina si dansa de parca ar fi fost domnisoara. M-au uimit vitalitatea si forta pe care batrana le emana. Trecea dealurile cu sacul de porumb in spate, pentru a le duce nepotilor hrana, sa aiba ce da la animale. Ne-a servit cu un ceai aromat, amestec de tei, soc, galbenele si cimbrisor. Sustinea ca nu a baut in viata ei cafea, ca nu a luat medicamente si nu a zacut la pat. Isi trata orice durere cu ceai de galbenele, isi pansa orice rana cu ceai de galbenele si, in general, avea in camara cam orice planta medicinala. De atunci am grija ca in fiecare primavara - vara sa imi adun cate putin tei, cimbrisor, soc si, bineinteles, galbenele, pentru ca iarna ca ma desfat cu un ceai minunat. 

Buna dimineata!, Zori de zi sau Tradescantia Andersoniana

Se intampla cu niste ani in urma, pe vremea cand femeile care faceau multi copii erau declarate mame eroine. Ea se maritase de mica si facuse copii unul dupa altul. Ii iubea pe toti cu aceeasi masura si le permitea sa faca tot ce voiau, sperand ca asa nu vor simti lipsurile pe care ea nu le putea acoperi. Cresteau copiii si cu paine goala. 

Buna dimineata la cafeluta!

Isi petreceau zilele pe marginea drumurilor, cautand urzici si ciupercute. Ochii lor albastri erau mereu senini, de un albastru cum doar cerul il poate avea uneori, inainte de furtuna.

   

Caci nu stiau, dragii de ei, cat de aproape era apocalipsa... Mama, ca orice mama, nu rata nici o ocazie pentru a se lauda cu puii ei. Ba ca sunt uniti la bine si la rau, ba ca au ochi frumosi, ba ca se pricep sa adune pana si roua zorilor de zi, ba ca sunt politicosi si dau buna ziua oricarui trecator... 

Suparati pe atatea laude ce urcau grabite la cer, zeii s-au razbunat cumplit. I-au sortit mamei sa ramana vesnic alaturi de copiii ei cu ochi albastri, sa stea pe margine de drum si sa culeaga roua din zori de zi, ba chiar i-au obligat sa dea tuturor Buna dimineata!