espressocafe.ro
Se afișează postările cu eticheta planta verde. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta planta verde. Afișați toate postările

sâmbătă, 9 iulie 2016

Muschiul si conglomeratul de piatra

Muschiul si conglomeratul de piatra

Nici nu isi mai amintesc de cand sunt captive. Aici timpul se scurge cu o lentoare care adoarme spirite si incremeneste inimi, transformandu-le in piatra. Unele nici macar nu isi amintesc cum au ajuns sa stea inghesuite, prinse in capcana de beton. Au avut candva chip si trup, s-au oglindit in apele de cristal si au sorbit roua florilor. Au cantat iubirea si au trait-o. Poate din acest motiv au fost pedepsite sa ramana incremenite pe veci in piatra, fara putinta de a se misca, de a se dezmorti, de a se bucura de viata? Nu vor afla probabil niciodata. Uneori le este frig de atata dor. Le este dor de ceea ce au cunoscut, dar mai ales de ceea ce nu au avut ocazia sa cunoasca. Atunci plang tacut, neauzit si nestiut. Invoca forte din alte lumi. Cerul se rupe in bucati. Lumini subtiri, intretaiate, coboara vijelios catre pamant. Conglomeratul de piatra ramane aparent insensibil. Furtuna trece si in urma-i ramane linistea neagra a noptii. Muschiul se intinde, cald, peste durerea pietrelor, acoperind-o verde. 
Dimineata aduce un strop de alinare. Soarele inveleste muschiul cu raze luminoase. Conglomeratul de piatra adoarme, leganat in vise moi, rotunde, vii. 

joi, 16 aprilie 2015

Cea mai frumoasa balarie

Toti o certau, toti ii spuneau ca e urata si ca nu are ce cauta printre intelepti si dive de capitala. Ea se ghemuia printre firele de iarba si isi plangea de mila, timida si jenata peste masura. Hainele i se acopereau cu bobite de roua, lacrimi triste ale unei balarii nedorite si neapreciate de nimeni. Oamenii o calcau in picioare, plantele ii furau razele de soare, ploaia o ocolea. Ce viata trista au balariile urate, isi spunea ea uneori, cand necazul o invaluia si ii stergea zambetul din frunze. Intr-o zi de aprilie a inflorit. Flori albe de balarie fara nume, flori dispretuite de toti. O durea inima sa isi vada copilasii marginalizati si ridiculizati de toate celelalte flori din gradina. "Vai, ce copii urati are balaria asta!", "Vai, ce piperniciti sunt copiii ei!"... Le-ar fi intors spatele si ar fi fugit, daca nu ar fi avut radacini. 

Intr-o dupa-amiaza, in timp ce isi stergea lacrimile amare, o femeie s-a oprit in dreptul ei. Vai, ce floare frumoasa am gasit! a strigat ea fericita. Balaria s-a uitat in stanga,