espressocafe.ro
Se afișează postările cu eticheta parfum. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta parfum. Afișați toate postările

joi, 2 iunie 2016

Floare de soc in luna mai

In luna mai, floarea de soc a explodat. S-a desfacut in mic floricele albe si a raspandit parfumul inconfundabil peste intreg pamantul. Oriunde ai fi mers, aroma te insotea, credincioasa si fermecatoare in simplitatea ei. Probabil pentru prima data in viata, nu am rupt nici macar o floare de sco, desi am intalnit nenumarate tufe care zambeau spre soare. Le-am pozat si am trecut mai departe, fericita ca exista si fac din luna mai o luna a florilor de soc inmiresmate. 

Floarea de soc (Sambucus nigra) este o plantă cu o legendă deosebită. Potrivit tradiției populare, se spune că aceasta este adăpostul spiridușilor și al altor ființe magice. Se crede că dacă stai sub un soc în noaptea de Sânziene (24 iunie) sau în noaptea de Rusalii (a șaptea duminică după Paști), vei avea parte de o experiență magică și vei fi protejat de influențele negative. Socul este considerat un arbore sfânt, iar florile sale sunt asociate cu fertilitatea și purificarea spirituală. În plus, fructele sale negre au fost folosite de secole în medicina populară pentru tratarea diferitelor afecțiuni.

În vechile legende și mituri, floarea de soc (Sambucus nigra) este adesea asociată cu puteri magice și proprietăți vindecătoare. Iată o legendă deosebită despre această floare:

Într-un tărâm îndepărtat, se spune că trăia o prințesă frumoasă și curajoasă numită Selena. Selena era îndrăgostită de natură și petrecea mult timp în pădure, explorând și admirând frumusețea plantelor și a florilor.

Într-o zi, pe când Selena se plimba prin pădure, auzi un cântec fermecător și urmări sunetul până la o poiană ascunsă. Acolo, în mijlocul unei lumini strălucitoare, descoperi o floare de soc înaltă și elegantă, care strălucea în culori ireale.

În momentul în care Selena se apropie de floarea de soc, aceasta începu să vorbească cu o voce blândă și melodioasă. Floarea îi dezvăluie prințesei că posedă puteri magice și că poate aduce vindecare și binecuvântări tuturor celor care o respectă.

Selena se bucură de descoperirea acestei flori unice și își dedică viața pentru a învăța despre puterile sale vindecătoare. Ea folosește florile și fructele de soc pentru a crea elixire și unguente, care vindecă rănile și alină suferința celor bolnavi.

Vestea despre puterile miraculoase ale floarei de soc se răspândește în întregul regat, iar oamenii încep să vină în număr mare să primească ajutorul prințesei Selena. Ea îi primește cu brațele deschise și folosește cu grijă puterea florii pentru a le vindeca rănile și a aduce speranță în sufletele lor.

Cu trecerea timpului, Selena devine o regină iubită și respectată în întreg regatul, iar floarea de soc devine un simbol al puterii și compasiunii ei. În fiecare primăvară, oamenii din regat sărbătoresc floarea de soc prin organizarea unui festival în cinstea reginei Selena și a puterii vindecătoare a plantei.

Astfel, legenda despre floarea de soc, cu puterile sale vindecătoare și regina Selena, rămâne în inimile oamenilor ca un simbol al speranței, iubirii și harului natural.

Vezi aici legenda florii de soc in alta varianta. 

duminică, 26 iulie 2015

Flori de munte

M-am nascut la poale de munte, acolo unde aerul este curat si rece, acolo unde linistea coboara firesc, acolo unde orice parfum se simte mai puternic. Ochii mei albastri s-au deschis pe neasteptate si mi-au relevat o lume minunata. Eram inconjurata de mult verde, verde in toate nuantele imaginabile. Aveam in spate o padure deasa care ma proteja de vant, de ploi reci, de oameni indragostiti de frumusete. In fata mea se casca o prapastie adanca, verde si ea. Lipita de mine, dorindu-si sa ma raneasca si in acelasi timp incercand sa imi imite miscarile gratioase, o urzica salbatica isi etala florile. I-am zambit soarelui. M-am inclinat in fata celor care se oprisera sa ma admire. Am clipit des, emotionata, apoi m-am scuturat in vant pentru a raspandi in tot locul parfumul florilor de munte, parfum aspru, amarui, crud, viu. 

duminică, 1 martie 2015

Legenda liliacului

Crescuse mare si frumos, mandru de parfumul cu care putea impanzi strada. Trecatorii se opreau sa il admire, copiii intindeau manutele sa il atinga, indragostitii ii numarau floricelele, pentru a-si vedea norocul.
El ramanea mandru si se gandea ca nu si-a gasit locul. Ar fi vrut sa aduca o bucurie adevarata unei persoane necajite, care nu mai astepta nimic de la viata. Dar cui?

Tot uitandu-se in lungul strazii, liliacul vede intr-o zi o batranica. Abia isi tara picioarele pe asfaltul incalzit de soarele primavaratic. In mana avea o paine. Mergea cu ochii in pamant, cu umerii incovoiati, parca oftand. A simtit ca este momentul multasteptat, ca a venit clipa la care se gandea de cateva zile. A chemat vantul si l-a rugat sa sufle cu putere, sa il rupa de pe creanga mama...

Legenda trandafirului

Se spune ca s-a nascut intr-o primavara calda, pe vremea cand ulitele satului erau impanzite de parfumul teilor in floare. La inceput era atat de mic, incat nu se vedea. Bogatia frunzelor, dar si fratii lui deja desfacuti, il acopereau cu totul. Bobocul de trandafir nu s-a speriat, ci a continuat sa isi intinda gatul spre soarele ce il hranea, tinandu-se in acelasi timp strans de tulpina-mama.

Crestea bobocul de trandafir in trei zile cat alte plante in trei ani. Cand a venit vara, si-a deschis increzator petalele, asteptand ca soarele sa le mangaie. Soarele ii trimitea toata caldura lui, vantul alunga o parte din ea, ca petalele sa nu sufere, iar ploaia le spala, ca stralucirea lor sa nu se piarda. Trandafirul le multumea raspandind un parfum cum nu se mai simtise pe acolo. Puternic, dulce, atragator...