espressocafe.ro
Se afișează postările cu eticheta legendele florilor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta legendele florilor. Afișați toate postările

sâmbătă, 18 iulie 2020

Legendele florilor sunt tot ce pot darui in acest moment

Legendele florilor sunt tot ce pot darui in acest moment


Am deschis acest blog, Legendele florilor, cu mare drag si cu speranta ca voi avea suficient timp sa ma ocup de el, caci tare imi doresc sa pot povesti lumii despre ceea ce imi trece prin cap si despre legendele care imi imaginez ca ar fi putut fi.

Realitatea mi-a aratat ca viata e grea si trebuie traita. Trebuie sa muncesc pentru a castiga bani. Uneori sunt prea obosita pentru a ma bucura de pasiunile mele. In drumurile mele ma opresc mereu si fotografiez flori frumoase. In minte mi se nasc imediat povesti, numai ca rareori am timp sa le dezvolt si sa le notez undeva.

In secret sper ca va veni ziua cand voi putea scrie doar ceea ce vreau si atat de mult cat imi doresc. Nu numai despre diverse legende, ci despre tot ceea ce ma pasioneaza. Cine stie cand, si mai ales daca, se va intampla... Eu ma straduiesc zilnic sa muncesc mai mult si mai bine, sa ma informez si sa imi imbogatesc cultura generala.

vineri, 27 octombrie 2017

Legenda unei flori galbene si a corbului singuratic

Legenda spune ca in Scotia traia o pasare neagra, un corb singuratic caruia ii placea sa se foloseasca de vantul salbatic pentru a plana pe deasupra pamantului. Dorea sa fie permanent la curent cu tot ceea ce se intampla acolo, jos, unde el poposea numai pentru cateva clipe, cat sa verifice o margica stralucitoare, o piatra cu forma deosebita sau poate sa ciuguleasca niste firimituri de paine cazute pe asfaltul umed.

Intr-una dintre aceste plimbari a zarit corbul frumoasa floare galbena ce tremura sub cerul mohorat. Aproape rapus de mila ei, zburatorul a adunat in cioc picuri de ploaie si i-a presarat peste fustita plantei, sperand ca asa o va putea incalzi. Dar vremea rece a facut ca apa sa ii dea frisoane florii. Degeaba a incercat, draga de ea, sa o amestece cu lacrimile suferintei.

duminică, 30 aprilie 2017

Floarea de iris (floarea de stanjenel) si legenda ei

-Uite, mami, am gasit o gura-leului uriasa! se aude o voce limpede ca un clopotel.
Copilul intinde manuta si atinge cu delicatete petalele de un violet deschis ale unui stanjenel rasarit in gradina. Mama zambeste cu ingaduinta, ca de obicei, si ii spune copilului ca floarea mov nu este gura-leului, desi are o forma asemanatoare, ci o floare de iris, un stanjenel. 

-Dragul meu, floarea de iris nu este doar foarte frumoasa si discret parfumata, ci are si o poveste interesanta. Daca esti cuminte, cand intram in casa iti spun care este legenda ei.

Vezi aici lista cu cele mai bune idei cadouri copii pentru 1 iunie, dar care se potrivesc foarte bine si pentru alte ocazii: Paste, Craciun, zi de nastere, zi onomastica, serbare gradinita, serbare scolara etc. 


espressocafe.ro
Mama si copilul se prind de maini si se ascund in umbra casei, acolo unde povestile se nasc, infloresc si raspandesc arome fine.

https://youtu.be/dTri1LX7J64

Se spune ca pe lume traia candva un baietel. Era un copil timid, care prefera sa stea in gradina, ascuns de privirile oamenilor. Isi canta melodiile invatate de la bunica, impletea coronite din flori de buna dimineata si uneori, cand obosea, lasa pasarile cerului sa il adoarma prin trilurile lor. 
Intr-o zi, la baiat in curte a intrat o fetita. Avea parul galben ca spicul graului si o rochita de un mov deschis. Fata, pe care o chema Iris, era indrazneata, spre deosebire de el, care era atat de sfios. I-a povestit baiatului ca a venit la bunici, in vacanta, ca s-a plictisit singura si ca ar dori

marți, 11 aprilie 2017

Legenda fructelor de curpen (clematis vitalba)

Nu ma cunoasteti, insa memoria mea isi aminteste de fiecare dintre voi. V-am vazut trecand grabiti pe langa mine, in drumul spre serviciu, spre piata, spre gradinita sau spre scoala. Nu mi-ati acordat nici macar o privire. Sunt doar o biata planta mladie, subtirica si mult prea indrazneata. Dorinta de a supravietui ma invata sa ma agat de viata si de garduri cu disperarea plantei neiubite, inutile. Fructele mele, desi atat de frumoase, cu o forma unica, nu intereseaza pe nimeni. Nici oamenii, nici pasarile cerului nu se uita spre ele si nu le admira gingasia, iar asta ma doare pana in adancul sevei ce urca spre varfuri.

Dintre atatea plante ce impodobesc planeta, tocmai eu s-a nimerit sa fiu cea urata si nedorita. E un sentiment cumplit de apasator, un gand ce sfasie inima si lasa rodul tremurand in toamna. Vazand ca fructele mele sunt pe cale sa inghete, am inaltat o ruga fierbinte catre Zeul Florilor. Doar el are puterea de a face bine acolo unde e rau, de a aduce dreptatea in lume, de a oferi fiecaruia atat cat merita. Ofilita, cu fructele aproape degerate,

sâmbătă, 8 aprilie 2017

Flori frumoase la sarbatoarea de Florii

Ce le poti oferi celor dragi la sarbatoarea de Florii, daca nu flori frumoase si ganduri bune? Pentru nepotul meu Gabi (Florin) si pentru toti cei ce poarta nume de floare, cate un gand bun si cele mai frumoase flori din lume as vrea sa ofer. Si o mica poveste:

Era o zi mare, sarbatoarea de Florii. Natura se impodobise cu cele mai frumoase flori de primavara, iar soarele stralucea si impartea cu darnicie raze peste ele, sa le puna in lumina. Oamenii se indreptau catre tufele cu flori galbene, catre copacii infloriti in alb sau roz, catre salciile ce isi coborau pletele spre pamant. Toti intindeau maini hulpave sa rupa macar o floare, cea mai frumoasa floare. Aveau si motive: era sarbatoarea Floriilor, o zi in care se daruiesc sarbatoritilor flori. Florile care nu indeplineau un anumit barem erau aruncate cu dispret pe jos, sa fie calcate in picioare de trecatori.
Deodata, cerul senin s-a rupt in doua si o voce a tunat:
-V-am daruit flori frumoase ca sa le admirati si ati ras de darnicia mea, rupandu-le, aducandu-le suferinte inimaginabile. Incetati macelul! Daca vreti sa daruiti ceva de sarbatoarea Floriilor,

luni, 5 decembrie 2016

Zeul Soare, Zana Florilor, Bunicul Pamant si Spiridusa Apa

Zeul Soare, Zana Florilor, Bunicul Pamant si Spiridusa Apa, obositi de munca depusa vreme de luni multe pentru ca natura sa isi etaleze in lume splendoarea, stateau intr-o zi pe prispa casei batranesti si discutau despre vacanta binemeritata ce urma sa vina. 
-Gata, a trecut septembrie! De acum ne putem odihni in voie pana la primavara.
Vocea calda a Zeului Soare ii invaluie pe toti intr-o placuta moleseala. Bunicul Pamant casca, somnoros, cu mana la gura, si atunci din pomul de langa casuta se mai scutura cateva frunze ingalbenite. Spiridusa Apa se intinde cat e de lunga si se albeste la fata, brumand in jur toate plantele intalnite. Doar Zana Florilor sta cam trista intr-un colt.
-Ce va pasa? V-ati facut treburile, insa pe mine ma mai asteapta cate ceva de facut. Uitati-va in zare: craite multicolore privesc spre mine cu ochii rotunjiti a speranta, tulpinite fragede de trandafiri, abia plantate, parca tremura de teama zilelor ce vor veni, iar sarbatorile de iarna imi fac semne cu disperare, stiind ca nu vor putea incepe distractia inainte ca Floarea Craciunului sa le zambeasca vesel.
Toamna tremura si fuge peste dealuri, departe, facand loc iernii. Bunicul Pamant ofteaza din rarunchi. Aproape ca ii ingheata inima de grija florilor care abia acum se nasc. Zeul Soare paleste, prea rusinat pentru a mai putea privi inspre tinerele vlastare. Spiridusa Apa se strecoara, nevazuta, intr-un nor si acolo incremeneste, luand forma unui fulg de nea. 
Biata Zana a Florilor se vede nevoita sa ii impace:

duminică, 8 martie 2015

Legenda florii de maces

Floarea de maces si-a desfacut cele cinci petale si a zambit curajoasa soarelui, naturii, oamenilor. Era darnica din fire si oferea din parfumul sau ametitor oricui o vizita. Purta o rochita de un roz pal ce flutura senzual la fiecare atingere a vantului. Alaturi de ea traiau multe alte flori de maces, surorile sale iubite, toate darnice, toate frumoase, toate parfumate. Mama lor, pentru a le proteja, se invelise in tepi micuti si ascutiti, ce aveau forma unor carlige. Cu greu s-ar fi putut apropia cineva pentru a le face rau, pentru a le rupe, caci tepi aveau grija sa se infiga in pielea fina si sa provoace durere. Da, poate nici nu va vine sa credeti ca sufletul omului, avid de frumos, tinde sa smulga floarea de maces de pe tulpina mama, fara sa stie ca aceasta isi va lepada repede rochita roz si nu va mai rodi nicicand...

Cu timpul, pretendentii au inceput sa ocoleasca florile de maces (care mai poarta si numele de Rosa Canina).

duminică, 1 martie 2015

Legenda florii de mac

Firele de grau crescusera inalte si mladioase, cu tulpini viguroase si spicul incarcat. Se leganau sub soarele de vara, cantand un cantecel numai de ele stiute. Intregul lan de grau rasuna sub cerul senin, de un bleu pal. Isi cantau mandria de a fi trait mereu in armonie, isi cantau bucuria de a fi impreuna, frati si surori, de la nastere si pana la moarte, cand taranii vor veni sa culeaga rodul muncii. Printre firele de grau cresteau inalte cateva fire ale unei flori albe, un alb imaculat, ce parca stralucea printre pletele galbene ale graului. Erau niste flori timide, sensibile, ce nu primisera inca nume. Oamenii se opreau la marginea lanului de grau si se mirau de frumusetea lor. Fetele se adanceau in marea de spice si incercau sa rupa cate o floare... Atunci se auzea un strigat disperat:
espressocafe.ro
-Nu ne rupeti, va rugam! Daca doriti o floare, luati din firele de grau. Priviti culoarea lor galbena ca aurul pur. Ele sunt adevarata bogatie a lanului...

Suparate, firele de grau si-au ridicat spicele de grau spre cer si s-au rugat la Zeul Florilor: