espressocafe.ro
Se afișează postările cu eticheta legenda. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta legenda. Afișați toate postările

joi, 25 februarie 2016

Nechezol si floarea de cafea

Cafea era cea mai frumoasa si mai parfumata fata din sat. Pielea ei alba, ochii de culoarea castanelor coapte si parul blond ce ii incadra obrazul senin o faceau sa nu aiba pereche. I se dusese vestea calea de sapte vai si o lunca. 


Veneau baieti din toate colturile zonei sa o vada. Se indragosteau pe loc de ea. Veneau si fetele, sa descopere ce avea Cafea in plus fata de ele. Se vedeau nevoite sa recunoasca faptul ca fata era cu adevarat deosebita. In nari le ramanea parfumul ei puternic, patrunzator. Ar fi dat fetele orice sa aiba si ele parfumul ametitor al Cafelei. 

 In vremea aceea, baietii lui Nechezol, Naut si Ovaz, abia intorsi de pe meleaguri straine, unde lucrasera ca ingrijitori la o crescatorie de cai de rasa, afland de frumusetea fetei, au decis sa isi incerce norocul. Cei doi frati au batut la poarta ei, hotarati sa o cunoasca si, de le-o placea, sa o ceara in casatorie. Au zarit-o in gradina, odihnindu-se. 

Pe loc au ingenunchiat in fata ei si i-au spus:
-Floare de Cafea, tu, cea mai frumoasa si mai mandra intre flori, indreapta-ti privirea catre noi si, de ti-o placea vreunul dintre baietii lui Nechezol, accepta-i dragostea. Casatoreste-te cu unul dintre noi, cu acela ce ti-o placea mai mult. 




Cafea si-a indreptat privirea catre Naut si Ovaz. Amandoi erau tineri, frumosi, voinici. Semanau cu eroii din basmele pe care le citise cand era micuta. Ii placeau la fel de mult ambii baieti. Pe care sa il aleaga de sot? Nu se va supara celalalt? Nu va suferi? 

Cafea, pe langa faptul ca era tare frumoasa, era si isteata. In loc sa se marite cu unul dintre ei si sa il necajeasca pe celalalt, a ales sa ramana buna prietena cu amandoi, sa le fie ca o sora pe tot parcursul vietii. Intelegand gandul fetei, Naut si Ovaz i-au multumit si i-au promis ca vor fi intotdeauna alaturi de ea, la bine si la rau. 


Si raul nu a intarziat sa apara in viata Cafelei. S-a maritat cu un flacau din sat, a facut copii frumosi, care ii semanau leit si ii purtau parfumul inconfundabil. Un savant de renume mondial, auzind de aromele pe care frumoasa Cafea le raspandea, a decis sa o izoleze de lume. 

Floarea de Cafea a plans si le-a povestit fratilor sai necazul: Copilul îmi este aruncat ca în iad, în apă clocotită, pentru ca oamenii să se bucure de parfumul pe care trupul lui îl răspândeşte. Ceea ce rămâne din el este numit zaţ de cafea şi aruncat la gunoi sau, în cazuri fericite, amestecat cu pământ şi folosit pe post de îngrăşământ pentru alte flori, mai fericite.

Atunci a venit randul celor doi frati, baietii lui Nechezol, sa ii ia apararea, asa cum promisesera candva. I-au trimis savantului o scrisoare deschisa si l-au convins ca locul lor era alaturi de Cafea. Pana la moartea savantului, Naut si Ovaz au stat impreuna cu frumoasa si parfumata Cafea. 

*

"Nechezol este numele ironic dat de poporul român unui surogat de cafea numit oficial cafea cu înlocuitori, impus pe piață în ultimii ani ai regimului comunist în România. Cafeaua naturală dispăruse din comerțul socialist în anii '80, datorită limitării drastice a importurilor, în scopul lichidării, cu orice preț, a datoriei externe a României. Se mai putea găsi doar în shop-uri (magazinele cu vânzare în valută, unde aveau acces numai cetățenii străini, pentru că cetățeanul român nu avea, în general, dreptul să dețină valută) și, desigur, pe piața neagră, unde cel mai apreciat produs la acea vreme era Wiener Caffe, în pachete aurii. Denumirea de nechezol reflectă umorul popular, deoarece cafeaua cu înlocuitori conținea doar 20% cafea și restul de 80% înlocuitori, cele mai cunoscute fiind năutul și ovăzul, folosit și ca furaj pentru cabaline. Nechezol, derivat din verbul a necheza, reflectă ironic starea celui obligat să consume ceea ce el percepe ca furaje pentru cai, iar sufixul -ol (folosit, de regulă, pentru a forma numele unor compuși chimici) dă o tentă pseudoștiințifică denumirii ironice, fiind o aluzie directă la Elena Ceaușescu, "savanta de renume mondial", soția dictatorului Nicolae Ceaușescu." -- sursa wikipedia

luni, 21 decembrie 2015

Legenda verzei ornamentale

Legenda spune ca stra-stra-stra-strabunica ei a fost o varza alba, absolut obisnuita, banala pana in fundul cotorului. Zacea neingrijita intr-o gradina, in bataia soarelui, a vantului, a ploilor. Intr-o zi, de plictiseala si de atata singuratate, varza a vrut sa se sinucida. A chemat un fluture alb de varza si l-a rugat sa ii manance inima necajita. Fluturasul, infometat si uimit de generoasa oferta, s-a asezat pe frunzele plantei. Tocmai atunci trecea pe langa gradina feciorul lui Rosu Imparat, mandru invelit in frunzele ciufulite ale vesmintelor regale. 
-Fluture frumos, daca lasi varza alba in pace promit sa iti dau intreaga mea sera de flori, sa te hranesti pe saturate si sa te bucuri de parfumul miraculos al fiecarei plante, i-a strigat printul de varza rosie. 
Oferta era de nerefuzat, asa ca fluturasul si-a luat la revedere de la varza alba,

miercuri, 2 decembrie 2015

Floare albastra, floare alba

Soarta le adusese impreuna, in acel catun uitat de lume, unde primavara era mai verde, vara mai calduroasa, iar toamna... Inca nu stiau cum este toamna. Erau tinere si fara griji. Legenda spune ca aceste flori, desi atat de diferite intre ele, devenisera in scurt timp bune prietene si ca intotdeauna faceau aceleasi lucruri. Daca floarea alba se inclina spre stanga, batuta de vant, floarea albastra tot spre stanga isi apleca petalele fragile. Daca floarea albastra prindea o picatura de roua, o impartea cu prietena ei. La fel proceda si floarea alba.

vineri, 27 noiembrie 2015

Legenda poeziei Vara, de G. Cosbuc

Buna dimineata, dragii mei! Numele meu este prea putin important in aceasta poveste. Sunt o floare ca oricare alta si astazi vreau sa va ofer legenda unor frumuseti varatice si a unei poezii. 
Se facea ca in acea perioada, demult, tare demult, se intrunise un consiliu mare pentru a discuta diverse chestiuni serioase (bineinteles ca nu voi trada aici secretele). Erau adunate acolo flori de toate formele si culorile. Aerul era ametitor de parfumat. Nici muntele nu indraznea sa isi coboare umbra asupra lor. Soarele zambea vesel vazand cum florile pamantului isi dadusera mana intr-o hora a prieteniei. Erau ingemanate acolo toate culorile curcubeului, spre bucuria privitorilor. Printre ei, un barbat cu suflet de poet. Privea, privea, si nu se mai satura! Imbatat de parfumul atator flori, poetul a exclamat:
"Cât de frumoasă te-ai gătit, 
Naturo, tu! Ca o virgină
Cu umblet drag, cu chip iubit!"

luni, 28 septembrie 2015

Bulgarasi

Fetita sta in gradina, singura si tacuta. Priveste frunzele usor incretite ale copacelului din margine. Isi aminteste o seara din anul trecut, cand mami inca nu plecase la munca peste hotare. Ii e dor de ea. O lacrima se prelinge, spargand in mici cioburi oglinda gandurilor. O vrabie se scalda in praful de la marginea gradinii cu flori. Floria.ro
 Fetita o urmareste de la distanta. Oare si mamica ei a plecat departe, lasand-o in grija bunicii? Oare si ea priveste bulgarasii albi din copac, imaginandu-si ca atunci cand vor cadea pe pamant mami va veni acasa? Fetita zambeste pe jumatate trista, pe jumatate increzatoare. Da, mami a promis ca va veni la iarna. Daca florile albe vor cadea din pom si vor acoperi pamantul, nu va fi ca si cum ar fi sosit iarna? 

miercuri, 2 septembrie 2015

Floarea de vanata si legenda ei

Batrana aude cainele latrand. Se indreapta de spate si priveste spre poarta. Din drum ii zambeste nepotica venita de la oras. Isi arunca pe umar sapa si merge sa deschida. Intra in casuta mica, dar curata si racoroasa. Isi petrec orele povestind. Seara le gaseste in gradina, udand plantele. Nepotica studiaza plina de curiozitate fiecare frunza si fiecare floare, iar bunica ii explica rabdatoare care este rostul plantelor, cum cresc si cum sunt folosite de catre oameni. Deodata, copila se opreste si exclama:
-Bunico, de ce ai plantat aceste flori frumoase printre legume?
Batrana priveste cu atentie si incepe sa rada.
-Draga bunicii, ceea ce vezi tu acolo sunt flori de vinete. Eu le-am numit mereu reginele gradinii. Au petale ca o rochita eleganta si un miez ce seamana a coroana regala. Diseara, dupa ce intram in casa, iti voi spune o poveste despre floarea de vanata.

duminică, 14 iunie 2015

Arcusul fermecat

Rămăsese într-un colţ, acoperită de praf şi uitare. De mult, de foarte mult timp nimeni nu o mai făcuse să vibreze, nu-i mai ascultase tânguirile. Îşi dorea atât de mult să se facă auzită, să fie din nou iubită, încât seară de seară se ruga cu lacrimi fierbinţi să-şi regăsească menirea. Într-una din aceste seri târzii, când toată suflarea din casă se pregătea de o mare sărbătoare, alergând încoace şi încolo, peste ea fusese aruncată o pânză albă, ca un giulgiu ce-i prevestea sfârşitul. Durerea îi era din ce în ce mai mare, lacrimile îi curgeau necontenit udându-i acoperământul. Undeva departe un orologiu bătea miezul nopţii. Forfota din casă se oprise lăsând locul unei tăceri apăsătoare, iar printr-un colţ al ferestrei rămas neacoperit pătrunse o rază puternică din lumina lunii, reflectându-se în oglinda de pe peretele opus, creând contururi stranii. Şoapte venite parcă din altă lume o făcură să încremenească, iar o adiere caldă aproape că uscă pânza ce o acoperea, făcând-o să alunece, lăsând-o dezgolită.

miercuri, 22 aprilie 2015

Rostopasca (negelarita) - legenda

Venita pe lume la inceput de primavara, rostopasca a starnit imediat uimire si invidie printre plante. Se multumea cu un strop de caldura, nu avea nevoie de soare mult, iar florile ei galbene, stranse buchetel, erau gingase si seducatoare. Probabil acesta a fost motivul pentru care Imparateasa Florilor a aruncat blestemul asupra rostopascai. "Fie ca orice fiinta de sex feminin sa te invidieze cum te invidiez eu, sa simta intepatura pizmei cand te vede si sa incerce sa te umbreasca! Fie ca orice mascul sa te doreasca si sa comploteze pentru a te avea, pe tine si pe bobocii tai de floare! Rostopasca a lacrimat galben auzind blestemul si a urzit in taina un antiblestem.

Ori de cate ori un mascul se oprea langa ea si incerca sa ii rupa florile pentru a le lua cu el, rostopasca ii zambea si cu glas mieros soptea:
-De vrei, ia toate florile mele, toti acesti boboci deschisi de maretul Soare. Sau, de vrei, primeste din partea mea ceva chiar mai frumos si mai valoros! 
Rostopasca scotea din traista cate un neg adunat de pe mainile oamenilor

luni, 23 martie 2015

Legenda florii de crin ce s-a uscat in vaza

Ce folos ai avut de pe urma mea, omule, de m-ai frant si m-ai inghesuit intr-o vaza, lasandu-ma sa mor in fiecare zi cate putin? a soptit floarea de crin cu ultimele puteri, inainte de a se transforma in praf inmiresmat, bun de aruncat in cele patru zari. Omul priveste, asculta si pleaca rusinat capul. Intentia lui nu a fost sa chinuie si sa ucida una dintre cele mai frumoase flori ale pamantului. A vrut doar sa isi bucure nevasta, sa ii ofere un cadou, simbol al puritatii, al iubirii, al opulentei. A si reusit, dealtfel. Femeia l-a imbratisat cu drag, i-a depus o sarutare pe obraz, i-a pregatit friptura lui preferata. "Pentru asta am fost eu sacrificata?", isi plansese de mila floarea de crin in prima zi a drumului spre moarte. "Pentru un sarut si o fleica de carne prajita?"...

joi, 19 martie 2015

Iedera si legenda ei

A deschis ochii si a clipit, orbita de razele soarelui. Politicoasa, a salutat in stanga si in dreapta, fara sa faca plecaciuni prea adanci. De mica era mandra. Isi dorea sa creasca repede, sa le intreaca pe toate suratele plante, sa stea aproape de soare si sa ii zambeasca din toate frunzele sale. Zis si facut! Iedera noastra se agata de orice lucru iesit in cale, isi infigea radacinile in orice crapatura, isi salta frunzele tot mai sus si se desfacea in tot mai multe fire, de parca ar fi dorit sa cucereasca lumea. Gurile rele chiar asta spuneau, ca iedera vrea sa imparateasca intreg pamantul. Ea nu lua in seama barfele. Crestea, crestea, fir cu fir si nod cu nod, intr-o viteza ametitoare. 

Intreaga vara s-a dezvoltat iedera noastra, mai ceva ca Fat Frumos din legendele populare. Devenise ea insasi o legenda printre celelalte plante. Era frumoasa, de un verde aprins, curat, avea tulpinele flexibile, sa nu se rupa la orice pala de vant si nu se temea de arsita soarelui, ci ii zambea fericita.

miercuri, 18 martie 2015

Legenda florilor din parc

Legenda spune ca intr-un oras prafuit, supus zilnic agresiunilor venite din partea unei fabrici de detergenti, inconjurat de combinate si rafinarii petroliere, un primar a avut ideea de a planta in fata Casei sale Albe ronduri cu flori, transformand parcul din centrul urbei intr-o adevarata gradina. Acolo isi gaseau oamenii refugiul in zilele caniculare, acolo isi dadeau indragostitii intalniri, acolo le placea copiilor sa se joace, inviorati de stropii de apa aruncati pe alei din fantana arteziana. Acolo isi faceau poze tinerele imbracate cu haine scurte, mulate pe corp, acolo se adunau baietii pentru a-si povesti aventurile reale sau doar imaginate, acolo batranii isi odihneau oasele si isi puneau creierul la treaba jucand sah. 

duminică, 8 martie 2015

Legenda florii de maces

Floarea de maces si-a desfacut cele cinci petale si a zambit curajoasa soarelui, naturii, oamenilor. Era darnica din fire si oferea din parfumul sau ametitor oricui o vizita. Purta o rochita de un roz pal ce flutura senzual la fiecare atingere a vantului. Alaturi de ea traiau multe alte flori de maces, surorile sale iubite, toate darnice, toate frumoase, toate parfumate. Mama lor, pentru a le proteja, se invelise in tepi micuti si ascutiti, ce aveau forma unor carlige. Cu greu s-ar fi putut apropia cineva pentru a le face rau, pentru a le rupe, caci tepi aveau grija sa se infiga in pielea fina si sa provoace durere. Da, poate nici nu va vine sa credeti ca sufletul omului, avid de frumos, tinde sa smulga floarea de maces de pe tulpina mama, fara sa stie ca aceasta isi va lepada repede rochita roz si nu va mai rodi nicicand...

Cu timpul, pretendentii au inceput sa ocoleasca florile de maces (care mai poarta si numele de Rosa Canina).

duminică, 1 martie 2015

Legenda trandafirului japonez

Legenda spune ca traia candva, intr-o gradina din Tara Soarelui Rasare, un trandafir japonez de o frumusete ireala. Soarele se trezea dis-de-dimineata doar pentru a-i incalzi lui frunzele, roua se asternea pe pamant doar pentru a-l hrani pe el, oamenii se opreau la poarta gradinii doar pentru a-l admira in toata splendoarea lui. Dar trandafirul japonez, mandru ca orice trandafir care se respecta, simtea ca toate astea nu ii mai ajung. Dorea sa fie preamarit de o lume intreaga, visa ca intreg pamantul sa i se inchine cu respect si uimire. A profitat de vizita unui european ce ratacea prin gradina, pierdut in ganduri. L-a strigat si l-a rugat sa il scoata de acolo, sa il duca pe continentul vecin.

Omul, surprins si temator, a refuzat sa ii faca pe plac. Cum ar fi putut vaduvi gradina de cea mai frumoasa floare a sa? Pentru a nu-l supara totusi pe sensibilul trandafir japonez, a rupt o crenguta si a purtat-o hat, departe, in tara sa de bastina din Europa. A plantat-o intr-un ghiveci si a ingrijit-o cu dragoste.

Legenda unui ghiocel insingurat

Legenda spune ca traia candva o femeie simpla, modesta, pe care sotul ei o iubea din tot sufletul. Nu aveau ei bogatii, nu aveau averi, insa se intelegeau de minune si traiau intr-o armonie de invidiat. Intr-un 27 februarie mohorat si rece, sotul femeii s-a intors acasa cu un buchetel de ghiocei. Ea l-a zarit pe geam cum se apropia de casa si i-a iesit in intampinare, fericita. El a avut senzatia ca i-a fost stricata surpriza pe care o pregatise, dar vazand ca sotia este fericita, a uitat rapid. Dupa ce el a plecat la serviciu, femeia s-a gandit sa scrie o scurta poveste despre un ghiocel insingurat. Ar fi vrut o poveste cu aroma de iubire, de senzualitate, dar care sa se lege si de apropiatul 1 martie.

Legenda florii de mac

Firele de grau crescusera inalte si mladioase, cu tulpini viguroase si spicul incarcat. Se leganau sub soarele de vara, cantand un cantecel numai de ele stiute. Intregul lan de grau rasuna sub cerul senin, de un bleu pal. Isi cantau mandria de a fi trait mereu in armonie, isi cantau bucuria de a fi impreuna, frati si surori, de la nastere si pana la moarte, cand taranii vor veni sa culeaga rodul muncii. Printre firele de grau cresteau inalte cateva fire ale unei flori albe, un alb imaculat, ce parca stralucea printre pletele galbene ale graului. Erau niste flori timide, sensibile, ce nu primisera inca nume. Oamenii se opreau la marginea lanului de grau si se mirau de frumusetea lor. Fetele se adanceau in marea de spice si incercau sa rupa cate o floare... Atunci se auzea un strigat disperat:
espressocafe.ro
-Nu ne rupeti, va rugam! Daca doriti o floare, luati din firele de grau. Priviti culoarea lor galbena ca aurul pur. Ele sunt adevarata bogatie a lanului...

Suparate, firele de grau si-au ridicat spicele de grau spre cer si s-au rugat la Zeul Florilor:

Floarea-soarelui si legenda ei

Naşterea mea a coincis cu momentul în care tu te-ai ridicat deasupra tuturor. Străluceai mai tare decât tot ceea ce îmi fusese dat să văd în câteva ore. Nimeni nu se putea compara cu tine. Nici măcar vecinul înalt şi subţire, care mă mângâia de câte ori bătea vântul… Văzându-te atât de frumos, de zâmbitor, de luminos, mi-am închipuit că te-ai născut pentru mine, că străluceşti pentru a-mi spune că mă placi. M-am rotit în jurul tău cu graţie, am întins gâtul spre chipul tău, aşteptându-ţi sărutările fierbinţi, m-am îmbrăcat în haine galbene, care să îţi atragă atenţia, mi-am lăsat cu falsă modestie pălăria peste ochi atunci când m-ai privit prea insistent. Erai doar al meu, nu-i aşa?

Legenda liliacului

Crescuse mare si frumos, mandru de parfumul cu care putea impanzi strada. Trecatorii se opreau sa il admire, copiii intindeau manutele sa il atinga, indragostitii ii numarau floricelele, pentru a-si vedea norocul.
El ramanea mandru si se gandea ca nu si-a gasit locul. Ar fi vrut sa aduca o bucurie adevarata unei persoane necajite, care nu mai astepta nimic de la viata. Dar cui?

Tot uitandu-se in lungul strazii, liliacul vede intr-o zi o batranica. Abia isi tara picioarele pe asfaltul incalzit de soarele primavaratic. In mana avea o paine. Mergea cu ochii in pamant, cu umerii incovoiati, parca oftand. A simtit ca este momentul multasteptat, ca a venit clipa la care se gandea de cateva zile. A chemat vantul si l-a rugat sa sufle cu putere, sa il rupa de pe creanga mama...

Legenda trandafirului

Se spune ca s-a nascut intr-o primavara calda, pe vremea cand ulitele satului erau impanzite de parfumul teilor in floare. La inceput era atat de mic, incat nu se vedea. Bogatia frunzelor, dar si fratii lui deja desfacuti, il acopereau cu totul. Bobocul de trandafir nu s-a speriat, ci a continuat sa isi intinda gatul spre soarele ce il hranea, tinandu-se in acelasi timp strans de tulpina-mama.

Crestea bobocul de trandafir in trei zile cat alte plante in trei ani. Cand a venit vara, si-a deschis increzator petalele, asteptand ca soarele sa le mangaie. Soarele ii trimitea toata caldura lui, vantul alunga o parte din ea, ca petalele sa nu sufere, iar ploaia le spala, ca stralucirea lor sa nu se piarda. Trandafirul le multumea raspandind un parfum cum nu se mai simtise pe acolo. Puternic, dulce, atragator...

Legendele florilor

Am scris, de-a lungul timpului, cateva povesti despre legende ale florilor, asa cum mi-am imaginat eu ca ar fi putut fi. Nimic serios, nimic imprumutat de la altii. Uneori simteam nevoia de a scrie despre asa ceva, dar ma oprea gandul ca cititorii mei fideli nu ar fi interesati de legendele florilor. Imi va fi destul de greu sa adun tot ceea ce am scris pana acum, cica articolele respective sunt imprastiate pe vreo trei bloguri. Iata motivul pentru care toate legendele florilor vor fi scrise aici, pe acest blog, atunci cand voi avea timp, chef si inspiratie. 
Bine ati venit pe Legendele florilor!