espressocafe.ro
Se afișează postările cu eticheta flori albe. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta flori albe. Afișați toate postările

joi, 17 decembrie 2015

O biata balarie cu flori albe

Legenda spune ca toata lumea o cunostea. Cat era vara de lunga isi legana fusta alba pe campuri si prin gradini, Gurile rele spuneau ca nu avea nici rusine, nici respect. Trupul ei subtire infierbanta imaginatia multor crai. Le zambea tuturor cu acelasi zambet, ii intarata si apoi le intorcea spatele, nepasatoare. Toate astea se intamplau la sfarsitul verii. Batranii spuneau despre ea ca e bine copata, ca isi asteapta iubitul potrivit, cel care sa ii ofere cele mai bune si mai rodnice seminte. Am convingerea ca si tu o cunosti. Cu siguranta ai vazut-o vara pe camp, i-am observat mersul leganat si trupul tras printr-un inel. Nu ii cunosc numele. Nimeni, in afara de cei care studiaza intens botanica, nu ii stie numele. Dar toti o recunosc daca o vad... E o biata balarie cu flori albe... :)

miercuri, 2 decembrie 2015

Floare albastra, floare alba

Soarta le adusese impreuna, in acel catun uitat de lume, unde primavara era mai verde, vara mai calduroasa, iar toamna... Inca nu stiau cum este toamna. Erau tinere si fara griji. Legenda spune ca aceste flori, desi atat de diferite intre ele, devenisera in scurt timp bune prietene si ca intotdeauna faceau aceleasi lucruri. Daca floarea alba se inclina spre stanga, batuta de vant, floarea albastra tot spre stanga isi apleca petalele fragile. Daca floarea albastra prindea o picatura de roua, o impartea cu prietena ei. La fel proceda si floarea alba.

luni, 28 septembrie 2015

Bulgarasi

Fetita sta in gradina, singura si tacuta. Priveste frunzele usor incretite ale copacelului din margine. Isi aminteste o seara din anul trecut, cand mami inca nu plecase la munca peste hotare. Ii e dor de ea. O lacrima se prelinge, spargand in mici cioburi oglinda gandurilor. O vrabie se scalda in praful de la marginea gradinii cu flori. Floria.ro
 Fetita o urmareste de la distanta. Oare si mamica ei a plecat departe, lasand-o in grija bunicii? Oare si ea priveste bulgarasii albi din copac, imaginandu-si ca atunci cand vor cadea pe pamant mami va veni acasa? Fetita zambeste pe jumatate trista, pe jumatate increzatoare. Da, mami a promis ca va veni la iarna. Daca florile albe vor cadea din pom si vor acoperi pamantul, nu va fi ca si cum ar fi sosit iarna? 

joi, 16 aprilie 2015

Cea mai frumoasa balarie

Toti o certau, toti ii spuneau ca e urata si ca nu are ce cauta printre intelepti si dive de capitala. Ea se ghemuia printre firele de iarba si isi plangea de mila, timida si jenata peste masura. Hainele i se acopereau cu bobite de roua, lacrimi triste ale unei balarii nedorite si neapreciate de nimeni. Oamenii o calcau in picioare, plantele ii furau razele de soare, ploaia o ocolea. Ce viata trista au balariile urate, isi spunea ea uneori, cand necazul o invaluia si ii stergea zambetul din frunze. Intr-o zi de aprilie a inflorit. Flori albe de balarie fara nume, flori dispretuite de toti. O durea inima sa isi vada copilasii marginalizati si ridiculizati de toate celelalte flori din gradina. "Vai, ce copii urati are balaria asta!", "Vai, ce piperniciti sunt copiii ei!"... Le-ar fi intors spatele si ar fi fugit, daca nu ar fi avut radacini. 

Intr-o dupa-amiaza, in timp ce isi stergea lacrimile amare, o femeie s-a oprit in dreptul ei. Vai, ce floare frumoasa am gasit! a strigat ea fericita. Balaria s-a uitat in stanga,