espressocafe.ro
Se afișează postările cu eticheta flori. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta flori. Afișați toate postările

duminică, 24 aprilie 2016

Urare de Florii pentru oamenii-flori!

Urare de Florii pentru oamenii-flori! Nu stiam ce anume se ureaza in aceasta zi, in afara de La multi ani, asa ca am ales o fotografie tare draga mie si am pus pe ea primele cuvinte care mi-au trecut prin cap: Cu flori si cu Florii! La multi ani voua, oameni-flori!
Sper sa placa celor care astazi, in ziua de Florii, isi serbeaza numele de floare. Pentru voi, oameni-flori! :)

vineri, 27 noiembrie 2015

Legenda poeziei Vara, de G. Cosbuc

Buna dimineata, dragii mei! Numele meu este prea putin important in aceasta poveste. Sunt o floare ca oricare alta si astazi vreau sa va ofer legenda unor frumuseti varatice si a unei poezii. 
Se facea ca in acea perioada, demult, tare demult, se intrunise un consiliu mare pentru a discuta diverse chestiuni serioase (bineinteles ca nu voi trada aici secretele). Erau adunate acolo flori de toate formele si culorile. Aerul era ametitor de parfumat. Nici muntele nu indraznea sa isi coboare umbra asupra lor. Soarele zambea vesel vazand cum florile pamantului isi dadusera mana intr-o hora a prieteniei. Erau ingemanate acolo toate culorile curcubeului, spre bucuria privitorilor. Printre ei, un barbat cu suflet de poet. Privea, privea, si nu se mai satura! Imbatat de parfumul atator flori, poetul a exclamat:
"Cât de frumoasă te-ai gătit, 
Naturo, tu! Ca o virgină
Cu umblet drag, cu chip iubit!"

joi, 26 noiembrie 2015

Ursitoare de botez

Noi, florile, dormitam intr-o vaza uriasa din florarie. Deodata, am vazut cum doua maini avide s-au intins spre locul unde stateam. Pe cateva dintre noi le-au prins intre degetele hraparete. Ne-a luat ameteala si o teama cumplita a pus stapanire pe sufletele noastre inocente. Unde vor sa ne duca? Ce vor sa faca din noi? Am aflat destul de repede. Pe cele mai frumoase ne-au prins pe o lumanare colorata, de botez. Ne-au spus sa stam cuminti acolo si sa zambim tuturor celor ce ne vor privi, sa imprastiem parfum si praf de stele tuturor. Lumea intra, se mira de frumusetea noastra, apoi uita, preocupata de alte atractii. Spre seara am avut ocazia de a sta destul de aproape de niste ursitoare botez ieftine, venite sa ureze micutului botezat tot ce e mai bun pe lume. Erau fete foarte tinere si frumoase, cu voci calde, catifelate, care mangaiau urechile parintilor, ale nasilor si ale invitatilor. Doar bebelusul a ramas insensibil la cuvinte, mult prea mic pentru a intelege ca intreaga adunare ii celebra venirea pe lume si ii dorea sa aiba un viitor luminos, lipsit de griji, de probleme, de necazuri.

Flori, cadouri si perle

Se spune ca florile nu pot vorbi, insa noi ne amintim bine o poveste legendara despre un ocnas evadat si despre frumoasa lui culegatoare de perle. Fata cu pielea bronzata se trezea dimineata si pleca pe mare intr-o barca subreda. Ajunsa in locul potrivit, se scufunda pana pe fundul marii si isi umplea saculetul cu scoicile in care se ascundeau minunatele perle. Intoarsa acasa, fata desfacea fiecare scoica cu rabdare si pricepere. Punea deoparte perlele mari, valoaroase, iar pe cele micute si mai putin valoroase le arunca alaturi de altele. Ii oferea cadou iubitului sau, ocnasul evadat, fiecare perla mare si frumoasa. Oare cati barbati au mai avut acest noroc? ne intrebam noi, florile. Probabil nici macar unul, de cand e lumea si pamantul. Dar femeile, m,ai primesc ele cadouri si/sau perle? Sau se ocupa singure de acest lucru, intrand pe site-ul www.cadourisiperle.ro si comandand de acolo tot ce le pofteste inima?

joi, 16 aprilie 2015

Legenda unui gutui japonez (chaenomeles japonica)

Un gutui japonez (chaenomeles japonica), arbust cu crengute pline de spini, frunze lucioase si flori de un rosu placut, s-a decis intr-o zi sa trimita o scrisoare oamenilor. Nu stia cum vor reactiona si nici nu ii pasa. Invatase ca omul este un animal imprevizibil, dependent de frumos si, in acelasi timp, incredibil de crud cu tot ceea ce este frumos. Nu avea adresa nimanui, nu stia sa vorbeasca decat in japoneza, desi fusese aclimatizat si cultivat atat in Europa, cat si in America, nu cunostea personal nici un om. Singura solutie a fost sa agate scrisoarea in varful unei crengi si sa astepte ca vreun trecator sa o zareasca. Nici femeia care a gasit scrisoarea nu intelegea limba japoneza, insa avea puterea de a intui gandurile oricarui gutui japonez. Invatase sa le citeasca in frunze trairile inca din primii ani de viata, cand incerca sa rupa florile roz-rosiatice. Iata ce scria in acea epistola arbustul chaenomeles japonica:

miercuri, 18 martie 2015

Legenda florilor din parc

Legenda spune ca intr-un oras prafuit, supus zilnic agresiunilor venite din partea unei fabrici de detergenti, inconjurat de combinate si rafinarii petroliere, un primar a avut ideea de a planta in fata Casei sale Albe ronduri cu flori, transformand parcul din centrul urbei intr-o adevarata gradina. Acolo isi gaseau oamenii refugiul in zilele caniculare, acolo isi dadeau indragostitii intalniri, acolo le placea copiilor sa se joace, inviorati de stropii de apa aruncati pe alei din fantana arteziana. Acolo isi faceau poze tinerele imbracate cu haine scurte, mulate pe corp, acolo se adunau baietii pentru a-si povesti aventurile reale sau doar imaginate, acolo batranii isi odihneau oasele si isi puneau creierul la treaba jucand sah. 

duminică, 8 martie 2015

Legenda florii de maces

Floarea de maces si-a desfacut cele cinci petale si a zambit curajoasa soarelui, naturii, oamenilor. Era darnica din fire si oferea din parfumul sau ametitor oricui o vizita. Purta o rochita de un roz pal ce flutura senzual la fiecare atingere a vantului. Alaturi de ea traiau multe alte flori de maces, surorile sale iubite, toate darnice, toate frumoase, toate parfumate. Mama lor, pentru a le proteja, se invelise in tepi micuti si ascutiti, ce aveau forma unor carlige. Cu greu s-ar fi putut apropia cineva pentru a le face rau, pentru a le rupe, caci tepi aveau grija sa se infiga in pielea fina si sa provoace durere. Da, poate nici nu va vine sa credeti ca sufletul omului, avid de frumos, tinde sa smulga floarea de maces de pe tulpina mama, fara sa stie ca aceasta isi va lepada repede rochita roz si nu va mai rodi nicicand...

Cu timpul, pretendentii au inceput sa ocoleasca florile de maces (care mai poarta si numele de Rosa Canina).

duminică, 1 martie 2015

Legenda trandafirului japonez

Legenda spune ca traia candva, intr-o gradina din Tara Soarelui Rasare, un trandafir japonez de o frumusete ireala. Soarele se trezea dis-de-dimineata doar pentru a-i incalzi lui frunzele, roua se asternea pe pamant doar pentru a-l hrani pe el, oamenii se opreau la poarta gradinii doar pentru a-l admira in toata splendoarea lui. Dar trandafirul japonez, mandru ca orice trandafir care se respecta, simtea ca toate astea nu ii mai ajung. Dorea sa fie preamarit de o lume intreaga, visa ca intreg pamantul sa i se inchine cu respect si uimire. A profitat de vizita unui european ce ratacea prin gradina, pierdut in ganduri. L-a strigat si l-a rugat sa il scoata de acolo, sa il duca pe continentul vecin.

Omul, surprins si temator, a refuzat sa ii faca pe plac. Cum ar fi putut vaduvi gradina de cea mai frumoasa floare a sa? Pentru a nu-l supara totusi pe sensibilul trandafir japonez, a rupt o crenguta si a purtat-o hat, departe, in tara sa de bastina din Europa. A plantat-o intr-un ghiveci si a ingrijit-o cu dragoste.

Legenda florii de mac

Firele de grau crescusera inalte si mladioase, cu tulpini viguroase si spicul incarcat. Se leganau sub soarele de vara, cantand un cantecel numai de ele stiute. Intregul lan de grau rasuna sub cerul senin, de un bleu pal. Isi cantau mandria de a fi trait mereu in armonie, isi cantau bucuria de a fi impreuna, frati si surori, de la nastere si pana la moarte, cand taranii vor veni sa culeaga rodul muncii. Printre firele de grau cresteau inalte cateva fire ale unei flori albe, un alb imaculat, ce parca stralucea printre pletele galbene ale graului. Erau niste flori timide, sensibile, ce nu primisera inca nume. Oamenii se opreau la marginea lanului de grau si se mirau de frumusetea lor. Fetele se adanceau in marea de spice si incercau sa rupa cate o floare... Atunci se auzea un strigat disperat:
espressocafe.ro
-Nu ne rupeti, va rugam! Daca doriti o floare, luati din firele de grau. Priviti culoarea lor galbena ca aurul pur. Ele sunt adevarata bogatie a lanului...

Suparate, firele de grau si-au ridicat spicele de grau spre cer si s-au rugat la Zeul Florilor:

Legenda liliacului

Crescuse mare si frumos, mandru de parfumul cu care putea impanzi strada. Trecatorii se opreau sa il admire, copiii intindeau manutele sa il atinga, indragostitii ii numarau floricelele, pentru a-si vedea norocul.
El ramanea mandru si se gandea ca nu si-a gasit locul. Ar fi vrut sa aduca o bucurie adevarata unei persoane necajite, care nu mai astepta nimic de la viata. Dar cui?

Tot uitandu-se in lungul strazii, liliacul vede intr-o zi o batranica. Abia isi tara picioarele pe asfaltul incalzit de soarele primavaratic. In mana avea o paine. Mergea cu ochii in pamant, cu umerii incovoiati, parca oftand. A simtit ca este momentul multasteptat, ca a venit clipa la care se gandea de cateva zile. A chemat vantul si l-a rugat sa sufle cu putere, sa il rupa de pe creanga mama...

Legendele florilor

Am scris, de-a lungul timpului, cateva povesti despre legende ale florilor, asa cum mi-am imaginat eu ca ar fi putut fi. Nimic serios, nimic imprumutat de la altii. Uneori simteam nevoia de a scrie despre asa ceva, dar ma oprea gandul ca cititorii mei fideli nu ar fi interesati de legendele florilor. Imi va fi destul de greu sa adun tot ceea ce am scris pana acum, cica articolele respective sunt imprastiate pe vreo trei bloguri. Iata motivul pentru care toate legendele florilor vor fi scrise aici, pe acest blog, atunci cand voi avea timp, chef si inspiratie. 
Bine ati venit pe Legendele florilor!