vineri, 27 octombrie 2017

Legenda unei flori galbene si a corbului singuratic

Legenda spune ca in Scotia traia o pasare neagra, un corb singuratic caruia ii placea sa se foloseasca de vantul salbatic pentru a plana pe deasupra pamantului. Dorea sa fie permanent la curent cu tot ceea ce se intampla acolo, jos, unde el poposea numai pentru cateva clipe, cat sa verifice o margica stralucitoare, o piatra cu forma deosebita sau poate sa ciuguleasca niste firimituri de paine cazute pe asfaltul umed.

Intr-una dintre aceste plimbari a zarit corbul frumoasa floare galbena ce tremura sub cerul mohorat. Aproape rapus de mila ei, zburatorul a adunat in cioc picuri de ploaie si i-a presarat peste fustita plantei, sperand ca asa o va putea incalzi. Dar vremea rece a facut ca apa sa ii dea frisoane florii. Degeaba a incercat, draga de ea, sa o amestece cu lacrimile suferintei.


Vazand singuraticul corbul ca a facut mai mult rau decat bine, s-a coborat aproape de pamant si a fluturat aripile in jurul florii, convins ca o va incalzi. Dar nu s-a intamplat asta. Floarea galbena a tremurat tot mai tare, pana cand si lacrimile i-au inghetat pe firavele petale. Corbul s-a ridicat iar in aer, a lasat vantul sa il sustina si a privit atent in jur, cautand o alta solutie, cea buna.

Pe trotuar a zarit o fiinta umana zgribulita in gecuta de primavara. Mergea cu pasi mari spre o destinatie care nu ii era cunoscuta corbului singuratic. Indraznet, s-a lasat in picaj pana in dreptul fetei cu par castaniu si i-a soptit la ureche:

-Te vad infrigurata de toamna scotiana. Poate ar fi o idee buna sa-ti cauti un insotitor, o fiinta la fel de sensibila, sa va incalziti una pe cealalata. Uite, aici e o floare galbena. Tremura de frig. Are nevoie de un adapost, altfel va muri degerata si legenda ei va fi legenda jalnica a unei flori distruse de ger.



O clipa tacerea a luat lumea in stapanire. Apoi s-a auzit un ras cristalin. Fata cu par castaniu s-a uitat in ochii rotunzi ai corbului si i-a raspuns:

-Auzisem ca esti un hot si jumatate, ca-ti place sa faci glume nesarate si apoi sa razi pe seama naivilor care iti inghit minciunile, dar nu mi-as fi imaginat ca esti si rau, corb singuratic! Cum as putea indrazni sa rup aceasta gingasa floare galbena, stiind ca scotienii prefera sa mute autostrada in alta parte daca, din intamplare, un copac apare in mijlocul asfaltului? Vrei sa ma vezi tremurand dupa gratii, in loc sa tremur de fericire ca mi-a fost dat sa vad atata frumusete naturala?

Corbul si-a lasat penele in jos, distrus. Iata ca reputatia lui, capatata din vremea cand era tanar si poznas, se intorcea acum impotriva-i, impiedicandu-l sa faca bine unei biete flori si, de ce nu?, sa ramana in legenda pentru o vesnicie. Ghemuit intre frunzele ude, corbul singuratic a inchis ciocul, a ascuns capul intre penele negre si s-a prefacut ca doarme.

Spera ca fata cu par castaniu sa il ierte si sa plece. Nici prin cap nu ii trece ca fata are puterea de a duce povestea mai departe si de a-l face erou al unei legende abia scrise.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu