espressocafe.ro

joi, 23 noiembrie 2017

Stela Popescu a murit

Marea actriță Stela Popescu a murit la vârsta de 81 de ani, în urma unui stop cardio-respirator.
Actrița a fost găsită la ora 15.40 fără suflare, de un echipaj SMURD.
SMURD spune că apelul a fost primit la 15,32, la 112, din partea fiicei. La fața locului a ajuns un echipaj care a putut constat doar decesul. Conform SMURD, Stela Popescu era decedata de ceva vreme.
Stela Popescu s-a născut la 21 decembrie 1935 într-o familie de învățători modești, iar prima amintire pe care o are bine întipărită în memorie este invadarea Basarabiei de către armata rusă. Atunci, în 1940, tatăl ei considerat intelectual, deci dușman de clasă, este deportat în Siberia, iar mama se refugiază, împreună cu fiica în România, la Brașov. În 1953, susține examenul de admitere la facultate și este repartizată la Facultatea de Limbă Rusă „Maxim Gorki“, la care renunță după un an și jumătate când intră în echipa Teatrului Ministerului de Interne. În 1956 este admisă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, iar în paralel continuă să susțină spectacole de teatru. La sfârșitul facultății, este repartizată la Teatrul din Brașov, acolo unde ajunge să susțină 400 de spectacole pe an.

vineri, 27 octombrie 2017

Legenda unei flori galbene si a corbului singuratic

Legenda spune ca in Scotia traia o pasare neagra, un corb singuratic caruia ii placea sa se foloseasca de vantul salbatic pentru a plana pe deasupra pamantului. Dorea sa fie permanent la curent cu tot ceea ce se intampla acolo, jos, unde el poposea numai pentru cateva clipe, cat sa verifice o margica stralucitoare, o piatra cu forma deosebita sau poate sa ciuguleasca niste firimituri de paine cazute pe asfaltul umed.

Intr-una dintre aceste plimbari a zarit corbul frumoasa floare galbena ce tremura sub cerul mohorat. Aproape rapus de mila ei, zburatorul a adunat in cioc picuri de ploaie si i-a presarat peste fustita plantei, sperand ca asa o va putea incalzi. Dar vremea rece a facut ca apa sa ii dea frisoane florii. Degeaba a incercat, draga de ea, sa o amestece cu lacrimile suferintei.

luni, 4 septembrie 2017

Aminoacizi

Cei care au fost atenti la orele de chimie din scoala stiu deja ca aminoacizii sunt substante specifice materiei vii, ca pot fi caracterizate prin prezenta in aceeasi molecula a unei functii acide si a unei functii bazice si care intra in compozitia proteinelor. Este stiut, de asemenea, faptul ca fiecare culturist are mare grija la ceea ce mananca, la tot ceea ce inseamna sanse mai multe pentru a ajunge la performantele dorite.

Aminoacizii, din cate am inteles de la cei care s-au documentat mai mult in legatura cu tot ceea ce inseamna culturism, sunt necesari unei bune functionari a organismului si din acest motiv multi dintre cei care practica aceasta disciplina sportiva au grija sa introduca in alimentatie produsele potrivite sau, dupa caz, sa foloseasca diverse suplimente nutrivive care sa contina cele necesare.

duminică, 30 aprilie 2017

Legenda florilor de papadie

Legenda florilor de papadie
Se spune ca traia candva pe pamant un barbat care umbla din floare in floare, ca un fluture hoinar. Era tot atat de frumos pe cat sunt fluturii in miezul verii. Ii placea sa se parfumeze si sa se imbrace elegant, caci doar asa putea cuceri femeile care ii placeau. Din pacate, acest crai nu statea prea mult timp intr-un loc. De cum reusea sa vrajeasca o femeie, isi lua zborul spre zari mai albastre, in cautarea unei alte cuceriri, lasand in urma lui lacrimi, suferinta si multe blesteme. 
espressocafe.ro
Intr-o zi, rugamintile si blestemele femeilor inselate au fost auzite de catre zei. Se spune ca soarele s-a intunecat de manie si a promis ca le va razbuna. A intins o raza lunga si l-a atins cu ea pe barbatul caruia ii placea sa umble din floare in floare, din femeie in femeie. Omul a simtit cum valuri de fierbinteala il cuprind si mai apoi il molesesc. A ramas locului, incremenit. 

S-a transformat intr-o floare. Floarea de papadie, o planta frumoasa, cuminte,

Floarea de iris (floarea de stanjenel) si legenda ei

-Uite, mami, am gasit o gura-leului uriasa! se aude o voce limpede ca un clopotel.
Copilul intinde manuta si atinge cu delicatete petalele de un violet deschis ale unui stanjenel rasarit in gradina. Mama zambeste cu ingaduinta, ca de obicei, si ii spune copilului ca floarea mov nu este gura-leului, desi are o forma asemanatoare, ci o floare de iris, un stanjenel. 

-Dragul meu, floarea de iris nu este doar foarte frumoasa si discret parfumata, ci are si o poveste interesanta. Daca esti cuminte, cand intram in casa iti spun care este legenda ei.

Vezi aici lista cu cele mai bune idei cadouri copii pentru 1 iunie, dar care se potrivesc foarte bine si pentru alte ocazii: Paste, Craciun, zi de nastere, zi onomastica, serbare gradinita, serbare scolara etc. 


espressocafe.ro
Mama si copilul se prind de maini si se ascund in umbra casei, acolo unde povestile se nasc, infloresc si raspandesc arome fine.

https://youtu.be/dTri1LX7J64

Se spune ca pe lume traia candva un baietel. Era un copil timid, care prefera sa stea in gradina, ascuns de privirile oamenilor. Isi canta melodiile invatate de la bunica, impletea coronite din flori de buna dimineata si uneori, cand obosea, lasa pasarile cerului sa il adoarma prin trilurile lor. 
Intr-o zi, la baiat in curte a intrat o fetita. Avea parul galben ca spicul graului si o rochita de un mov deschis. Fata, pe care o chema Iris, era indrazneata, spre deosebire de el, care era atat de sfios. I-a povestit baiatului ca a venit la bunici, in vacanta, ca s-a plictisit singura si ca ar dori

marți, 11 aprilie 2017

Legenda fructelor de curpen (clematis vitalba)

Nu ma cunoasteti, insa memoria mea isi aminteste de fiecare dintre voi. V-am vazut trecand grabiti pe langa mine, in drumul spre serviciu, spre piata, spre gradinita sau spre scoala. Nu mi-ati acordat nici macar o privire. Sunt doar o biata planta mladie, subtirica si mult prea indrazneata. Dorinta de a supravietui ma invata sa ma agat de viata si de garduri cu disperarea plantei neiubite, inutile. Fructele mele, desi atat de frumoase, cu o forma unica, nu intereseaza pe nimeni. Nici oamenii, nici pasarile cerului nu se uita spre ele si nu le admira gingasia, iar asta ma doare pana in adancul sevei ce urca spre varfuri.

Dintre atatea plante ce impodobesc planeta, tocmai eu s-a nimerit sa fiu cea urata si nedorita. E un sentiment cumplit de apasator, un gand ce sfasie inima si lasa rodul tremurand in toamna. Vazand ca fructele mele sunt pe cale sa inghete, am inaltat o ruga fierbinte catre Zeul Florilor. Doar el are puterea de a face bine acolo unde e rau, de a aduce dreptatea in lume, de a oferi fiecaruia atat cat merita. Ofilita, cu fructele aproape degerate,

sâmbătă, 8 aprilie 2017

Flori frumoase la sarbatoarea de Florii

Ce le poti oferi celor dragi la sarbatoarea de Florii, daca nu flori frumoase si ganduri bune? Pentru nepotul meu Gabi (Florin) si pentru toti cei ce poarta nume de floare, cate un gand bun si cele mai frumoase flori din lume as vrea sa ofer. Si o mica poveste:

Era o zi mare, sarbatoarea de Florii. Natura se impodobise cu cele mai frumoase flori de primavara, iar soarele stralucea si impartea cu darnicie raze peste ele, sa le puna in lumina. Oamenii se indreptau catre tufele cu flori galbene, catre copacii infloriti in alb sau roz, catre salciile ce isi coborau pletele spre pamant. Toti intindeau maini hulpave sa rupa macar o floare, cea mai frumoasa floare. Aveau si motive: era sarbatoarea Floriilor, o zi in care se daruiesc sarbatoritilor flori. Florile care nu indeplineau un anumit barem erau aruncate cu dispret pe jos, sa fie calcate in picioare de trecatori.
Deodata, cerul senin s-a rupt in doua si o voce a tunat:
-V-am daruit flori frumoase ca sa le admirati si ati ras de darnicia mea, rupandu-le, aducandu-le suferinte inimaginabile. Incetati macelul! Daca vreti sa daruiti ceva de sarbatoarea Floriilor,

duminică, 2 aprilie 2017

Urare de duminica

Urare de duminica
Am pornit Legendele florilor cu bucurie in suflet, convinsa fiind ca nimeni si nimic nu ma va putea impiedica sa scriu mult si frumos despre flori, sa nascocesc povesti, sa imaginez legende care sa bucure sufletele cititorilor mei. Din pacate, din cauza ca am prea putin timp liber si o prea mare nevoie de bani, proiectul a cazut incet, incet in uitare. Ajung tot mai rar pe blogul Legendele florilor si scriu atat de rar despre flori, incat aproape ca am uitat cum se face. Noroc cu aparatul de fotografiat, ca macar apuc sa le pozez inainte de a se scutura.
Sa ma traga cineva de maneca, sa ma certe cineva, sa ma roage cineva sa scriu mai des! Cred ca numai asa as reusi sa ma mobilizez pentru a nu abandona blogul Legendele florilor, pentru a mai scrie cate o poveste. Dar nu astazi, nu duminica. Duminica este facuta pentru odihna! Puteti doar sa va opriti o clipa si sa admirati cateva flori de primavara. :D

marți, 21 februarie 2017

Externalizare it la preturi competitive

Nici nu stiu cand au trecut anii si cand mi s-au inmultit blogurile. Eu sunt acelasi om, insa faptul ca am mai multe locuri in care scriu, de obicei despre lucruri diferite, face sa am si cititori diferiti de la un blog la altul. De obicei nu amestec lucrurile, insa acum as vrea sa le fiu tuturor de folos cu o informatie, asa ca scriu si aici despre o firma pe care o stiu. Scriu in primul rand pentru care care sunt in cautare de informatii referitoare la externalizare it la preturi competitive. O firma externalizare it care sa ofere servicii profesioniste la preturi bune e greu de gasit, motiv pentru care simt ca trebuie sa va spun si voua la cine puteti apela atunci cand doriti pentru compania sau institutia voastra servicii de externalizare it. Este vorba despre firma externalizare it Fixmypc.ro, ale carei servicii va pot scuti de o multime de probleme si batai de cap. Intrati pe linkul de mai sus daca doriti sa primiti o oferta personalizata referitoare la externalizare it preturi. 

luni, 6 februarie 2017

Povestea florilor de mimoza

Erau doua mimoze, doua flori sensibile, pe care nu le puteau atinge nici roua, nici zefirul jucaus, nici privirile indraznete. Isi ingradisera locul si nu primeau pe nimeni in apropiere pana cand nu se asigurau ca vine cu intentii pasnice si cu plocoane verbale, cu laude exagerate, cu mici cadouri dragalase. E adevarat, in marinimia lor princiara, cele doua mimoze ofereau intotdeauna un gest egal de retur, ca nu cumva sa fie considerate nepasatoare, arogante sau cine mai stie cum. Daca ploaia le dadea o picatura de apa, tot o picatura dadeau si ele inapoi. Daca vantul le oferea o adiere, o adiere intorceau si mimozele. Daca omul le arunca o lauda, o lauda intorceau si ele. 

Dar iata ca, intr-o zi, o alta floare a zambit soarelui. Mimozele, vazand nelegiuirea, s-au grabit sa zambeasca cat s-au priceput de frumos spre cer. Dar soarele era deja ascuns intr-un nor si nimeni nu le-a vazut zambetul. Nimeni in afara de banala floare de camp. Buna cum era si cum o stiau mimozele, a zambit senina si le-a incurajat in limbajul ei, poate mai taranesc, neinteles de catre mimozele princiare. Au avut impresia ca floarea de camp s-a strambat spre ele si atunci s-au transformat in viespi. Intepau de zor, cand in gradina, cand prin gard, in afara gradinii.