joi, 26 noiembrie 2015

Ursitoare de botez

Noi, florile, dormitam intr-o vaza uriasa din florarie. Deodata, am vazut cum doua maini avide s-au intins spre locul unde stateam. Pe cateva dintre noi le-au prins intre degetele hraparete. Ne-a luat ameteala si o teama cumplita a pus stapanire pe sufletele noastre inocente. Unde vor sa ne duca? Ce vor sa faca din noi? Am aflat destul de repede. Pe cele mai frumoase ne-au prins pe o lumanare colorata, de botez. Ne-au spus sa stam cuminti acolo si sa zambim tuturor celor ce ne vor privi, sa imprastiem parfum si praf de stele tuturor. Lumea intra, se mira de frumusetea noastra, apoi uita, preocupata de alte atractii. Spre seara am avut ocazia de a sta destul de aproape de niste ursitoare botez ieftine, venite sa ureze micutului botezat tot ce e mai bun pe lume. Erau fete foarte tinere si frumoase, cu voci calde, catifelate, care mangaiau urechile parintilor, ale nasilor si ale invitatilor. Doar bebelusul a ramas insensibil la cuvinte, mult prea mic pentru a intelege ca intreaga adunare ii celebra venirea pe lume si ii dorea sa aiba un viitor luminos, lipsit de griji, de probleme, de necazuri.

 In acea seara mi-am dat seama ca soarta noastra, a florilor, este deopotriva trista si frumoasa. Avem o viata scurta, dar stim sa o traim intens si sa raspandim in jurul nostru bucurie, speranta, parfum, culoare. Dar cat de mult ne-am dorit sa nu fie asa... Priveam cu incantare la acele ursitoare de botez ieftine (ieftine in sensul ca firma organizatoare de petreceri nu cerea mult pentru ca angajatele sa ofere serviciile teatrale), la felul in care se miscau, la fel in care manuiau baghetele magice, parca ursind atunci o vraja buna pentru micutul bebelus imbracat in straie de sarbatoare. Noi, florile, de ce nu putem ramane la fel de tinere, de frumoase si de vesele dupa ce suntem lumii de folos? De ce toti ne arunca intr-un colt de gradina, in bataia soarelui, a vantului, a ploilor de toamna? Sau de ce nu ni se intampla si noua, la fel ca puilor de om, sa avem la botez ursitoare? Va dati seama ce spectacol frumos ar iesi daca in momentul cand apar bobocii florilor vin niste fete tinere si frumoase sa ne ureze tot ce e mai bun pe pamant, sa faca din noi niste mici vedete, sa ne arate ca le pasa de soarta noastra? 

E drept, fiecare popor isi respecta propriile traditii, insa de multe ori in istoria omenirii s-a intamplat ca un popor sa imprumute cate ceva din traditia altui popor. Noi, florile, de ce nu am putea imprumuta obiceiul oamenilor de a avea la botez ursitoare care sa transforme aceste clipe intr-un moment magic, de neuitat?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu